Iar vedem știri cu copii care se bat când sunt la școală. Și iar vin specialiști să ne explice cum că sistemul de învățământ e învechit, că nu mai există respect față de școală, că profesorii nu mai știu să își câștige încrederea elevilor, că părinții își alienează copiii, de astea. Există adevăr în toate acestea. Doar că e un adevăr vechi, care a fost perfect valabil și acum 30 de ani și o să fie valabil și peste 30 de ani. Ce diferă acum este, ca să zic așa, costul de oportunitate.
Diferența dintre bătăile dintre elevi din școală de acum 30 de ani și cele de acuma este una ce ține de market share, dacă îmi permiteți. Și zic asta și din punct de vedere al pieței căreia o astfel de bătaie i se adresează (pe vremuri nu se dădea la TV și nici nu exista YouTube, deci știau de clinci câteva zeci de oameni), al audienței pe care TV-urile o fac cu niște știri din această categorie (cred că nu vă imaginați că se dau astfel de știri pentru că se vrea îndreptarea păcătoșilor) și din punct de vedere al funcționării ireproșabile al acestui gen specific vremurile pe care le trăim, și anume, cu voia dumneavoastră, citizen journalism. Căci și copilul ăla de 11 ani căruia mama i-a cumpărat telefon cu cameră și care filmează bătaia și o pune pe net intră în această categorie, atâta vreme cât publicul belește ochiul la ce a citizenjournalismat el.
Încă o diferență între atunci și acum este ce se întâmplă după respectivul incident. Pe vremuri, când ne mai rotopercutam maxilarele unii altora (căci o făceam de foioioioi), ne-o furam după cum urmează: diriga ne umfla câteva palme, directorul școlii ne umfla câteva palme, părinții ne umflau câteva palme, notă scăzută la purtate, de astea. Nu că asta ne-ar fi potolit, dă-i pace, căci pentru noi era ori chestiune de principiu să ne pleznim, ori chestiune de macho, așa că ne luam pălmile de rigoare și dupa aia iar ne ”congratulam”. Acum nu mai știu ce se întâmplă. Dar sigur nimeni nu îi mai bate pe copiii ăștia, ca sistem de corecție. Ceea ce e absolut corect. Căci, după cum spuneam, pălmile ale nu ne linișteau nici pe noi.
Nu mi se pare că bătăile pe care și le adminstrează elevii de azi (așa cum am făcut-o și noi și așa cum o să o facă și copiii copiilor noștri) reprezintă principala problemă a securității, dacă vreți, din școlile noastre. Lucrurile cu adevărat grave tot calitatea catastrofală a educației pe care o primesc copiii acolo (mă refer aici în primul rând cu ce rămâne copilul după ce termină școala, cât este el de pregătit pentru viață), pericolul drogurilor, al băuturii și al țigărilor care intră în școli și împotriva cărora nu există nici o barieră măcar formală (se acționează întotdeauna după; prevenția se rezumă la seminarii cu nu consumați droguri, ceea ce e foarte puțin), pericolul taxelor de protecție pe care găști din afara școlii le percep de la elevi înainte și după cursuri. Cred că acestea sunt adevăratele probleme, nu pălmuțele pe care și le mai schimbă copiii între ei.
Apropo de securitate în școală, mi se pare de un ridicol absolut faza cu hapciupaliticii ăia de la nu știu ce firme de protecție și pază care, cică, asigură nu știu ce căcat asigură în școli. Unu la mână, băieții ăia nu sunt în stare să se protejeze pe ei, atât de speriați cu bombe sunt și de se răstoarnă la un strănut mai serios, ce să mai protejeze, în caz de ceva, pe copiii de acolo. Apoi, de multe ori, Rambo ăștia se iau în gură cu elevii, cu un tact pedagogic asemănător cu scuipatul pe creștet, cum ar veni să îi educe ”bă, mă-ta știe ce nesimțit ești?”, ceea ce nu prea cred că e scris în contractul dintre școală și firma de – sanchi – pază. Nu zic că școlile nu trebuie păzite. Dar nu cu de ăștia, băi fraților, nu cu de ăștia…
Bun, dincolo de ce am zis mai sus, închei prin a spune că ceea ce contează cel mai mult, imens de mult, este relația părinte-copil, crucială pentru modul în care copilul se comportă și când merge la școală. Dacă acolo scârțâie treaba, degeaba mai lătrăm către ceilalți. Sau, mă rog, o facem doar pentru a ne acoperi partea noastră de vină că nu reușim să fim părinții de care copilul nostru are mare nevoie.
22 thoughts on “Bătăile din școli – scurtă privire istorico-realistă”
pălmuțele sau chiar pumnii n-ar fi o problemă, doar că uneori ajung să se înjunghie între ei – și asta cam iese din sfera normalității vârstei, cred eu. ce-i drept, școala nu poate suplini dezinteresul sau lipsa de pricepere a părintelui; copilul stă în școală 6-7 ore, acasă restul de 2/3 din zi
În ziua de azi nu mai există copii ci nesimţiţi în formă pură. Singura vină e a părinţilor, nicidecum a şcolii, a profesorilor, a paznicilor, a politicenilor sau a lu’ Băse. Mentalitatea asta idioată a părinţilor: „plodu’ meu îi un zeu” duce la toate nenorocirile ce apar pe post de „ştiri” youtubate. Cum dracu’ să reacţioneze un profesor, când un pulifrici de 10-11 ani îi zice: „Să-mi sugi p***!” (caz fericit. Alţii chiar se filmează pocnind profesorul)? Ce şanse are omu’ ăla să intervină în formarea cretinoidului?
Bătaia cu sârma ghimpată e ruptă din rai! În cazul meu şi al multor alţi dobitoci de leat cu mine a funcţionat la perfecţie. Făceam prostii în continuare, dar erau minore. Nu întindeam prea mult coarda pt că ştiam cât de tare doare bătaia cu joarda.
@Mistotica las’ ca nu e chiar asa. inca sunt si parinti seriosi care nu se inchina copilului.
@Marius rara avis.
Perfect de acord cu articolul…din nou, un exemplu al faptului ca traim in tara „formelor fara fond”
Bine zici. Frustrant este, insa, atunci cand ii auzi pe parinti vorbind de parca ei au doar un segment de implicare in viata copiilor. Ei nu se pot baga peste scoala, acolo e treaba profesorilor, iar daca gresesc ei, pot fi trimisi in scandal sau instanta. Si in loc sa se impuna in scoala, ca parinti care sa arate ca le pasa, mai degraba acuza scoala.
Comportamentul asta de acuzare a altora si autoscuzare arata ca nici acasa nu isi fac treaba, ca si-au pierdut de mult respectul in fata copiilor cand ii trimit sa duca gunoiul sau sa mai faca si ei cate una-alta prin casa. Ridicam scoli si biserici, dar parca nimeni nu mai da cu adevarat atentie familiei in tara asta.
@Mistotica
nu cu bataia rezolvi, bai, chestiile astea
si io am luat palme si indicatoare de alea de lemn pe cocoasa de ma ustura zile intregi
si tot nu m-am lecuit
problema e, cum ziceam, la relatia dintre parinte si copil
din acest punct de vedere io as bate parintele, nu copilul, daca ma intelegi ce vreau sa zic
@Corneliu
exact, parintii acuza scoala cand ei sunt cu pantalonii in vine
asta ma enerveaza si pe mine
si cu cat esti mai vocal in acuze, cu atat esti mai ne-parinte acasa
@Mistotica nu sunt chiar asa de rari pentru ca nu-s asa multi care-si permit sa ingroape copchilu’ in dorinte indeplinite la o simpla bataie din palme.
ce poate face profesorul? atunci cand suna mama/tata sa „ceara” un zece pentru plod, sa-i dea…10 cu felicitari. din 100. ia sa fie profesorii corecti, sa dea note pe merit, sa nu se mai gandeasca cu bugetul (vai, daca il las pe asta repetent stric reputatia liceului) si sa vedem atunci ce face retardelul cand nu e capabil sa treaca clasa a IX-a.
da, stiu, utopie.
@Marius
mah, tu stii mai bine ce se intampla acuma in scoli, io stiu ce se intampla pe vremea mea
asta cu cerutul notei mare pentru copil era si pe vremurile mele
diferenta era, totusi, ca nu trecea chiar oricine, trebuia macar sa stie cat face 2 x 2 :))
De acord cu o buna, mare buna parte :) din articol, dar total impotriva diminutivului „palmute”. Nu sunt chiar asa inocente, nu sunt chiar asa fara de urmari chiar cand, doamne fereste nu sunt cauzatoare de cine stie ce nenorociri. In filmele americane cu adolescenti/liceeni vazute cu copiii personali (in numar mare :)) ca de-aia ma si afirm!) nu lipsesc bataile astea. Ori daca nici astia nu fac propaganda, atunci nu mai face nimeni!
(Vezi acele comisii care vizioneza filmele pt a da ok-ul „civic”, vizionari facute cu oameni simpli, un fel de jurati ai cinematografiei si care determina chiar schimbari majore atunci cand „binele nu invinge raul”)
Lucruri grave sunt toate cele semnalate de tine, dar n-as trece chiar asa usor peste bataile din scoli, nu mai multe decat pe vremuri (corect!), dar mai violente si care se incheie mai rar decat pe vremea mea cu „pupat PIata Independentei”. Ca televiziunile le preiau, nici nu stiu daca e bine sau e rau. Probabil ca e bine cat timp pot determina oaresce schimbari de atitudine in sensul unei mai mari responsabilitati a profesorilor in scoli, pentru ca pana una alta ei raspund de ce se intampla cu copiii cat timp sunt in scoala.
ps responsabilitatea parintelui nu este obiect de discutie! chiar asta inseamna a fi parinte.
@Marius: Nu e vorba ca trebuie sa iti ingropi copchilu’ in bunatati. Ci faptul ca multi parinti considera ca statutul de parinte le este dat pur si simplu prin „fătare” ca sa ma refer doar la aspectul biologic (iertati-mi exprimarea). Dar nu pun mana pe o carte sa se educe, ca sa isi castige in felul asta dreptul de a pretinde cu pumnul in masa ca e parinte si trebuie ascultat.
Consiliez in ultimul timp tot mai multe cazuri de indivizi care habar n-au cum de-au ajuns „sa se ia” in fata ofiterului starii civile, si ajung la divort in 1-2 ani. Ce sa le mai ceri sa aiba o mentalitate de parinti, cand ei inca sunt copii ?!?!?!?
Salut all ! Sunt elev intr-un liceu din Campina si as vrea sa spun putin cam ce se intampla, doar daca ma asculta cineva.
NU ESTE VINA PARINTILOR! NU ESTE VINA PROFESORILOR! ESTE VINA NOASTRA !
Fiecare baiat/fata isi alege un anturaj si in timp primeste un „grad” daca pot sa-i spun asa in acea gasca.
„Fratele meu, daca cineva se ia de tine dai un telefon si in 15 minute e praf ala ! ”
Cam asta auzi peste tot ! Daca nu faci parte dintr-un anturaj atunci popularitatea scade, devi o umbra prin clasa si nu te mai baga nimeni in seama.Trebuie sa faci ceva ca sa vi iar pe „pagina intai a ziarului” asa ca pocnesti sau te iei in gura cu vreun profesor !
Eu nu sunt tocmai cuminte, nu sunt nici pe departe o umbra a clasei, dar imi dau seama ca este o idiotenie teribila sa pui un clip pe YouTube.Normal ca am si prieteni care ma apara daca se ivesc conflicte dar de obicei nu exista si chiar daca ar exista intai vorbesc singur cu persoana respectiva.
Violenta nu este noua in scoli sau fumatul de asemenea.Nu, ele sunt mai mult un TABU .In fiecare liceu auzi indemnul : NU FUMA !
„Pai da ce, noi suntem prosti sa ne luam dupa director??? Hai ma sa fumam, mergem dupa colt, e si noapte, nu ne vede nimeni.”
Cadrele astea didactice chiar nu isi dau seama ca nu pot stopa asta ????? Ei bine un liceu din Campina si-a dat seama ca nu poate combate asta si a facut ” un loc de fumat” .Nu mai trebuie sa te ascunzi, singura cerinta e sa arunci chistoacele la cos.Foarte frumos, jos palaria !
Aceasi chestie se intampla cu uniforma.
Cam asta se intampla prin scoli, in mare parte copii sunt de vina, parintii si autoritatile doar le dau o scuza: „Sistemul nu e bun !”.
P.S:eu nu fumez :D
Bă, io o ţin pe aia cu bătaia pentru că am văzut pe propria-mi piele că dă rezultate. Un copil, în principiu, e un drac împieliţat. Am văzut cât de nesimţit pot fi, în liceu, când părinţii nu se mai înghesuiau să mă curenteze. Aveam un coleg de clasă pe care-l pocneam în toate pauzele, fără un motiv anume. Şi când ăla era bolnav sau lipsea din varii motive, aveam alt coleg ca variantă de rezervă. Şi nu o făceam ca să fiu cool sau prostii de astea. O făceam pt simplul fapt că puteam şi că nu mă putea controla nimeni.
Problema este lipsa de comunicare intre profesor si parinte. Profesori au intrat intr-o forma de nepasare iar parintii sunt prea ocupati sa-si hraneasca pruncul si sa-l intoleasca, sa-i ia cel mai tare telefon sa lase cu gura cascata si pe „amaratul” de profesor.
Sedintelecu parinti la clasele mai mari este o instintare scrisa si atat. Nepasarea, non-comunicarea si indiferenta din partea celor trei parti implicate duce la ceea ce vedem noi in aceste inregistrari.
Cam aveti dreptate :). Asa ca poate doar o „tuşă” personala la ceea ce este aici …
Cred ca diferenta dintre „bataliile” din trecut si cele din prezent este reprezentata de o intelegere gresita a realitatii, de catre copii.
Si pe „vremea mea” ne „incingeam” dar era clar datorita testosteronului. Si aveam „gasca”, si saream unul pentru celalalt dar parca intr-o nota de „cavalerism”. Erau vremuri in care existau „reguli”.
Vremurile s-au schimbat, regulile au (cam) disparut. Copii au inteles ca „este libertate” – parintele nu mai are voie sa iti „sterga” una sau doua, invatatorul nu mai are voie de ridice vocea. Este libertate si au disparul toate cele care, intr-un fel sa altul, „ingradeau” – uniforma, regulile de conduita.
Acum, dincolo de motivul „testosteron” este lipsa de educatie. Iar aici multa lume ar sari „la gatul” parintilor si al invatatorilor/profesorilor … adevarat dar daca intelegem ca si parintii/invatatorii/profesorii sunt, de multe ori, vai mama lor, ne dam seama ca problemele nu se rezuma la parinti ci la parintii parintilor, parintii invatatorilor si poate si mai inainte.
De fapt a disparut RESPECTUL – nu conteaza pentru ce ar fi fost el, respectul a disparut in cea mai mare parte. Asta afecteaza societatea in intregul ei, scoala fiind numai un segment. Si odata cu respectul a disparut si capacitatea de a intelege (bineinteles, fiecare la nivelul lui) a realitatii.
Iar media nu ne prea da o mana de ajutor …
P.S. – nu sunt foarte sigur … poate ca si „batalia” data de tata a fost o forma de a ma face sa inteleg si sa respect … puterea si ce inseamna pedeapsa meritata.
Cruntul adevar,ne mai intrebam de ce tara asta se amfla in rahat si de ce o sa se afle tot acolo si peste ani si ani. Ca astia pe care televiziunlie ii tot mediatizeaza sunt viitorii cetateni romani, multi dintre ei nu vor sti nici sa se iscaleasca. E trist…
Cu Burli Burli as vreau eu sa am o discutie, ma bucur ca un licean se deschise si povesteste din perspectiva lui ce si cum se intampla acum, pe timpul „tineretului din ziua de azi”. Burli, fratele meu mai tanar, apreciez onestitatea ta. Nu ai zis in schimb nimic de parintii tai si de relatia ta cu ei. Faptul ca tu te integrezi asa usor intr-un astfel de sistem si gandire a liceenilor (pentru ca stiu clar ca nu toti sunt ca tine) si pentru ca tu vezi varianta asta ca regula aproape generala, asta ma face sa te intreb ceva: cum discuta parintii tai intre ei? Isi arata afectiunea intre ei de fata cu proprii copii (in limita bunului simt, bineinteles)? Stim cum ii afecteaza pe copii certurile si discutiile despre divort, dar stim si cum ii afecteaza pe copii buna intelegere si afectiunea aratata clar. Se aud injuraturi in casa, dumnezei, diavoli, gâţi şi morţi si toate cele? Violenta domestica? Care e relatia parintilor cu tine? Ti-au creat atmosfera relationala deschisa in care tu sa poti povesti ce se intampla in viata ta la scoala, sau in general? Iti vorbesc despre viitorul tau, arata interes pentru asta?, sau doar „scapa” de tine stiindu-te trimis la scoala? Fumeaza, beau? Gandeste-te ca daca 50 de parinti arata „naspa” in fata copiilor lor, cei 25 de plozi pe care si-i trimit la scoala nu doar ca vor aduce bagajul de acasa, dar fiind in colectiv (ca sa nu zic haita) toate astea se inmultesc exponential. La ce model de familie am putea privi in societate? S-ar putea ca multe din ce am scris aici sa nu ti se aplice, dar as aprecia raspunsul tau, perspectiva ta.
Dacă eşti cuminte şi stai în banca ta, nimeni nu se ia de tine.
Pingback: La mine îndrăgostirea e pe fiecare zi | Teologie pentru azi
@Copilu o alta utopie
@Corneliu
Corneliu sa iti spun ceva, eu sunt o persoana foarte diferita fata de ceilalti, nu multi sunt ca mine.Chit ca nu sunt modest deloc, dar asa ma consider si chiar sunt mandru de asta.Stiu ce e bine, stiu ce e rau.Pot spune ca traiesc intr-o familie care ma fereste oarecum de asta.Mereu am fost invatat cum sa ma ridic peste ceilalti, sa impresionez si sa nu produc sila sau plictiseala oamenilor.Apoi a venit generala.Cu ajutorul invatatoarei am dobandit o imagine foarte buna in ochii oamenilor, profesori si alti diferiti.Chestia asta m-a ajutat foarte mult, m-a facut sa ma simt mai important decat ceilalti, nu intr-un stil arogant sau egoist, din contra, eram „vedeta clasei”, toata lumea se avea bine cu mine si ne bucuram de clipele impreuna la maxim, toata lumea parca voia sa ma impresioneze.De ce?Pt ca stiau ca o sa ma transfer in Campina (sunt din Cornu :D ) pentru clasa a 5-a. Am tinut-o tot asa si acolo, nu mi-a fost deloc greu sa ma adaptez.Putina liguseala, mult invatat in primele doua luni sa fac o impresie buna si apoi totul a venit de la sine.Luam note pe degeaba.Nu sunt prost, doar invat repede si uit si mai repede :)).Se poate spune ca invat degeaba.De… asa e sistemul toata lumea invata pentru note nu pentru creier :)).
Sa revenim la liceu ! Am stiut mereu sa imi aleg prietenii, cu cine sa ma pun bine si pe cine sa ignor absolut (aici se incadreaza fraierii aia care vorbesc non-stop despre WOW sau Metin 2).
Tin minte ca odata o profesoara mi-a ghicit caracterul si persoana mea la perfectie : „Burloiu -ca de aici vine Burli- esti un manipulator, un speculant, dar in acelasi timp destept.”
Asta cam asa era si inca este.Toata lumea trebuie sa joace cum vreau eu, „I AM DA` GODFATHER ” !!!
Acum sa iti raspund la intrebarea care imi pare mie cea mai „buna”: cum este relatia mea cu parintii?
Ei bine eu ma impart in mai multe lumi.La scoala sunt MISTER POPULARITATE, acasa sunt ….doar un tip obisnuit.Tata nu mai fumeaza de cativa ani buni, mama nici atat.Suntem o familie simpla, un fel de SMITH pentru americani.Nimic neobisnuit.Cea mai tare faza e ca mie nu imi place deloc sa vorbesc cu mama sau tata despre ce fac la scoala.Au unele conceptii invechite si e mai bine sa tac.Pana acum am facut ce m-a taiat pe mine capul si a fost bine.Nici vorba sa ma apuc de droguri sau fumat, totusi nu sunt atat de prost !Un exemplu foarte prost este comportamentul „de handicapat” daca pot sa spun asa al unui fost coleg de 5-8 care este in acelasi liceu cu mine.Era un fraier m, cum sa spun, bataia de joc si sacul de box al tuturor.Mereu i-am spus :”Rusule fi si tu normal, nu un fatalau.Vorbeste normal -fie vorba intre noi, vorbea ca Daffy Duck crezand ca noi o sa radem-.Maturizeaza-te! Daia fac toti misto de tine, esti banal.”.Ei bine acest lucru mi-a inteles total gresit sfaturile:s-a apucat d chiulit hard si mai nou de fumat.Asta doar sa ne”impresioneze” pe noi, sa zicem „Ce tare e Rusu acum”.
TOTAL GRESIT! Tot respins de societate este :)))
Am scris atat de mult incat mi-e greu sa reiau si sa vad ce mai am de spus.Scuze.Sper ca ti-am raspuns la intrebari, daca mai ai nici o problema, vorbim pe YM pas cu pas :))
Scuze si pentru Chinezu` +ceilalti daca v-am plictisit cu tot acatistul asta :))
Concluzie:eu fac ce stiu, restu` cu turma !
SA FITI IUBITI !