04.12.2016

Și, altfel, cu protecția mediului cum mai stăm?

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Ieri am participat la decernarea premiilor umbrelaverde.ro, la invitația tovarășei Zenovia de la Rogalski and Grigoriu (că altfel la câtă treabă am avut ieri, zău dacă mergeam :D), pe care nu o pot refuza, nu mă lasă confucianismul meu intrinsec :D Acolo au fost primari, niște vedete, lume din offline mai mult, adică lume normală la cap, nu ca noi :))

No bun. Și cum stăteam eu acolo și auzeam ce premii s-au dat și pentru ce (apropo, faza asta cu protecția mediului e mai complicată și mai tehnică decât pare la prima vedere), mi-a scăpărat neuronul să se întrebe singur următoarea chestiune: noi, ca popor, am progresat ceva în ultimii, să zicem, 5 ani pe tema protecției mediului?

Tentația răspunsului imediat este of course, my horse, și încă cum. Pentru că, nu-i așa, autoritățile se mișcă mai cu talent, nici noi nu mai aruncăm precum niște nemernici hârtiile pe jos așa cum le aruncam pe vremuri, parcă suntem din ce în ce mai mulți cei care, după niște mici la pădure, strângem plasticăria într-un sac și îl aruncăm în prima pubelă văzută. Statisticile, de asemenea, spun că ne-am mișcat ca Loganul pe autostradă, adică înainte. Așadar, clar că ne-am mișcat cu talent în ultimii ani.

Dar, căci, desigur, există un dar, parcă nu am ajuns la acel punct critic în care noi toți, ca națiune, am înțeles că a proteja mediul (vorbim general, că dacă intrăm sectorial stăm până în septembrie aici) înseamnă nu a respecta niște legi că altfel primești amendă, ci că așa te respecți pe tine, în primul rând, și, cu voia dumneavoastră, pe ceilalți. Nu mi se pare că am atins acest prag care mi se pare mie a fi de o importanță covârșitoare pentru bunul mers al națiunii noastre dragi. Pentru că nu e vorba aici doar de mediu, ci de acel declanșator în mentalul colectiv care să ne solidarizeze nu în jurul ideii că trebuie să facem ceva, ci că vrem să facem ceva. E drept că semne bune există, căci, după mintea mea creață, anul trecut am fost martori la cel mai mare exercițiu de solidaritate națională de după Decembrie 89. Un eveniment major, minunat, dar încă mititel raportat la ce înseamnă națiunea noastră.

Să nu vă faceți păcat înțelegând din ce zic eu aici că am legitimație de ceva ONG care vrea să salveze musca țețe împușcând oameni. Nu suport acest gen de terorism ecologic. Dar nimeni și nimic nu mă împiedică să fac ce face un om normal și cu cât de cât un pic de responsabilitate prin străfundurile lui. Căci despre asta e vorba aici, despre normalitatea pe care doar oamenii normali o pot constitui când vine vorba de protecția mediului.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

În viață…

E oficial: pe 26 februarie gașca DreamTeamRo e la Focșani

7 comentarii

  1. miercuri, 9 februarie 2011, 11:06

    Un inceput ar fi sa nu aruncam gunoi pe strada, in natura etc…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. miercuri, 9 februarie 2011, 11:13

    dupa parerea mea prea putini bloggeri s-au implicat:(

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. miercuri, 9 februarie 2011, 12:34

    Eu sunt ecolog în devenire. :D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. Glass and Iron
    miercuri, 9 februarie 2011, 13:26

    Am sustinut proiectul „Let’s Do It Romania” (asa, dupa peterile mele) tocmai pentru ceea ce mi s-a parut ca este (si spui) : exercitiu de solidaritate. Si mai ales fiindca mi s-a parut ca sloganul este cat se poate de bun pentru o miscare de solidaritate : „Sansa de a-ti schimba tara”.
    Altfel, (am declarat-o, chiar si lor) dincolo de acest exercitiu de solidaritate, proiectul este … cel putin ciudat – cum adica, eu sa ma apuc sa fac curat dupa toti nesimtitii in loc ca efotul sa mi-l indrept catre a le umle dosul de pantofi ? (pe cat pot, ca nu sunt Van Damme :)). Adica toate muhaielele sa mearga pe ideea ca „las’ ca-s destui fraieri sa curete dupe mine” ? Ia, cum ar fi daca toti ne-m apuca sa ii tragem de maneca si/sau de urechi pe cei care isi bat joc de ceeea ce, pana la urma, ne face viata mai buna, uturor ?

    Nu cred ca „Going green” sau „Green attitude” se rezuma la a nu scuipa pe jos coji de seminte sau la a nu lasa in poiana PET-ul din care am baut uischi ;). Un comportament normal trebuie sa ma faca sa iau atitudine fata de orice incalcare a normalitatii – de la idiotul care isi desface cutia de viteze pe iarba din fata blocului, pana la ticalosul care defriseaza un versant fara sa mai planteze macar un ghiocel, de la cretinul care isi spala masina in rau si pana la secatura care deverseaza in iazul comunal dejectiile fermei de porci.

    Degeaba salvez fisierele si citesc eu in draci numa’ pdf-uri ca sa „salvez padurea” daca vine neacaisa si taie un versant intreg, nu ? Degeaba merg eu cu bicicleta daca neacaisa nu se duce nici pan’ la buda fara aftomobilu’ de care e asa mandru.

    Cred ca o miscare de solidaritate pentru a salva ceea ce mai este de salvat trebuie sa iasa din 2.0, din virtual. Sa existe actiuni de presiune pentru aplicarea legii, lege care este dar de care nu se tine seama intotdeuna.

    O sa cred ca tarie in valoarea premiilor decernate numai in momentul in care unul dintre ele va fi „Pentru ca X a fost „infundat” pentru 5 ani pentru ca a eludat legea fondului forestier”. Ei ? Cine il da in judecata pe X fiindca a taiat toata padurea fara sa replanteze ?

    In rest … asa cum spuneai, o actiune laudabila cu primari si vedete. Este ceva miscare, fara discutie, multe promisiuni, da’ in ritmul asta in loc sa devin „green” ma inverzesc de la poluare.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. miercuri, 9 februarie 2011, 13:28

    @Glass and Iron
    offtopic :D
    ti-am dat un mail pe mailul cu care comentezi
    ai primit?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. miercuri, 9 februarie 2011, 23:06

    Personal mi se pare cam complicat sa-i inveti pe romani sa fie ECO cand majoritatea nu stiu sa vobeasca si sa scrie corect …

    Gandim prea departe pentru un popor ca al nostru … E ca si cum ne gandim cat costa varuitul cand nu avem apartament.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. Gh HLO
    joi, 10 februarie 2011, 11:25

    Nu este de mirare ca sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat si mai bun din lume.

    Finlanda este, in acelasi timp, si una din tarile cu cele mai ridicate niveluri de trai din lume. In urma perioadei de grava recesiune economica din anii ’90, guvernul a hotarit sa dedice fonduri importante educatiei, cercetarii si tehnologiei.
    Rezultatul: in mai putin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunastare sociala si bogatie.
    Exemplul Nokia. La inceput, un sat cu o singura fabrica, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. In sfirsit, pe baza aliantei dintre patronat si sindicate, se mizeaza pe telefonia celulara. Astazi sunt lideri mondiali,
    inaintea Germaniei, Japoniei si Statelor Unite.

    De ce este atit de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamina?

    07:45 – Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute.
    Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui
    la mai mult de 5 km de scoala.
    In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nicio hirtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
    09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza.
    75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il
    alege scoala, de acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta.
    Pe banci si pupitre nu sunt semne, si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si, bineinteles, gratuita, dar cu instalatii demne de un colegiu „scump” din Spania. Salile de
    cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cite un calculator. O duzina
    de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de timplarie, schiuri… O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire.
    Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit,
    mincarea e gratuita.
    12:00 – Mincare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru prinz, la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv, si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte.
    Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pina dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.

    16:05 – Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cind se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intirzie la serviciu.

    18:30 – Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si
    planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
    20:15 – Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, desi Saili le termina rapid, intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.

    – „Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca”.
    – Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. „Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre”.
    – Studentii platesc doar cartile si mincarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dindu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.
    – Elevii au un respect total fata de profesori, si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme, dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.
    – Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki , sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cit mai inalt.
    – Temele sunt sfinte. Si este foarte rau vazut ca un elev sa copieze, chiar si de catre ceilalti elevi. Este de neconceput ca un elev sa scoata o fituica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de catre restul de elevi. „De ce sa
    risti, cind poti sa studiezi?” Pe aceeasi linie, ca adulti, nu-si vor imagina ce este evaziunea fiscala. Nu e de mirare ca Finlanda se afla in fruntea tarilor cu cele mai ridicate statistici de transparenta si cea mai scazuta coruptie publica.
    – Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: „Cind îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor”.

    – Nu exista repetenti, desi nu exista decit o singura oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decit o singura data”. Se studiaza pina cind se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.
    – „Ziua de lucru” a lui Saili este intensa, de la 8 pina la 3. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice.
    Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii cinta la vioara, chitara electrica sau la ce prefera. Si, inca odata, se incurajeaza gindirea critica si
    se discuta.
    – „Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde ca da.”

    SI LA NOI LA FEL

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *