07.12.2016

Este televizorul chiar așa criminal pentru copii?

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Aud dezbateri largi despre efectele nocive ale televizorului asupra copiilor, despre cum petrec odraslele unora ore întregi în fața televizorului, despre tot felul de apocalipticisme de astea. Mâhnit vă spun doar că am ferma convingere că unii dintre părinți sunt atât de tâmpiți, încât îmi vine greața. Cum poți să îl consideri altceva decât idiot pe un părinte care vine să se plîngă de faptul că fiul său petrece 7 ore în fața televizorului??? Păi tu ești părintele lui, fraiere care ești, tu ești de vină 100% că îți lași copilul să vegeteze în fața televizorului, fraiere care ești!

Mă scuzați că m-am aprins așa, dar, vorba aia, e culmea că îți trebuie permis să conduci o mașină, îți trebuie o autorizație ca să construiești o cocină de porci, dar pentru a face copil nu îți cere nimeni nici o hârtie. Mă scuzați, dar io la de astea mă aprind ca focul…

Bun. Eu nu consider televizorul ca pe ceva nociv. Atâta vreme cât, ca și în orice alt caz, îl prizezi cu moderație și selectiv. Numai că tocmai aici e problema, că mulți dintre părinți aleg varianta facilă, mult prea facilă a lăsatului copilului cu orele în fața televizorului, după care tot ei vin și se plâng că nu se mai înțeleg cu copilul și că se uită prea mult la televizor. În fine, nu mai insist, că iar mă enervez…

Indiferent de care parte a baricadei ești, io zic, în mintea mea, că nu are cum să nu îți placă un proiect ca și acesta. Pe care vă invit să îl vedeți, să îl agreați, să îl promovați și să participați la el. Părerea mea.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Băi, fraieri putem fi din când în când…

Vă invit să faceți parte din Familia 2.0 a Mihaelei

11 comentarii

  1. duminică, 7 noiembrie 2010, 11:38

    Viaţa e o loterie în întregul ei. Deci şi copilul (fiind parte din întreg) se supune întregului arbitrariu.
    Dacă e să-l influenţeze ceva negativ, îl influenţează, indiferent de câte precauţii îţi iei, ca părinte. Televizorul este unul dintre foarte puţinele portaluri prin care se propagă violenţa. Nu poţi să-l bagi într-o cutie (şi să-i faci şi mai mult rău)! Dacă e să fie una dintre relativ puţinele bilete „necâştigătoare”, predispuse psihic către labilitate, ajunge să fie influenţat de violenţă orice ar fi. Ar fi exact ca un sinucigaş, pe care n-ai cum să-l deturnezi de la decizia deja luată.
    TOTUL ţine de educaţia (expresă şi implicită) pe care i-o dau părinţii. Eu cred că băeţii şi fetele ar trebui să se gândească puţin înainte să se reproducă şi să chibzuiască bine dacă e cazul să-şi asume această responsabilitate.
    Că dacă l-au făcut şi apoi caută vină în jur…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. duminică, 7 noiembrie 2010, 12:36

    Televiziunea (din Romania cel putin) se adreseaza in primul rand maselor fara minte. Sunt 2-3 emisiuni ok dar normal , in zile de piata si de biserica. In rest, spalare pe creier, promovare de non-valori si circ fara limite.

    Nu este criminal doar pentru copii, este criminal pentru toata lumea. Majoritatea covarsitoare este DEPENDENTA de el si isi dezvolta fara sa vrea o imagine nerealista despre viata.

    „Fericire si libertate / Vi le dau pe toate / Dupa un scurt moment de publicitate „…. o zic si baietii ASTIA

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. duminică, 7 noiembrie 2010, 15:19

    Trebuie tinut cont si avut grija de un singur lucru. Copiii la varste fragede sunt foarte influentabili, asa ca trebuie avut grija la ce se uita. Cel putin parerea mea este ca trebuie ferit de violentele extreme care sunt cateodate in televizor. Oricum sarcina de a avea grija ii revin in totalitate parintilor.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. duminică, 7 noiembrie 2010, 19:57

    este nociv tv-ul, dar nu numai tp copii. desi pe vremea copilariei si adolesecntei mele, dar mai ales a copilariei, nu erau atat de diverse programele si de variate, aveam restrictii, am puteam uita numai daca nu erau de groaza (in cls a 6-a am prins gustul celor de groaza) si nici desucheate :) cand am mai crescut, am descoperit cartile, lectura si nu a mai fost nevoie sa aiba ai mei grija ce urmaresc la tv :)dar inca ceva: in experienta proprie (asistent social) si din cazurile mele, am avut deseori cazuri de copii care au imitat absolut tot ce au vazut la tv (acte sexuale intre pers de acelasi sex, sau batai, injunghieri…caci vazusera la tv!! bine, este si factorul familie cel mai important, de acolo porneste totul).
    singur ai spus esentaȘ nu este nociv, atata vreme cat esti selectiv fata de ce vede copilul, si atent. ca in rest, familia poate gasi alte substitute tv-ului, alte programe de petrecere a timpului liber.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. duminică, 7 noiembrie 2010, 20:03

    tv -ul este si nociv, dar si informativ, si selectiv, dar si asertiv, si intruziv, dar si colorat in drame,. Acum depinde ce educatie alege fiecare sa dea propriului copil, majoritatea educa in stilul in care au fost educati. Nu ma refer la imitatie, ci al consensul cu societatea de astazi, vizavi de cum era pe vremea parintilor nostri.
    Oana/Jamilla

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. duminică, 7 noiembrie 2010, 22:14

    Cristi, pozitia mea in privinta TV o cunosti: aruncati-va televizoarele pe geam! Acum. Veti avea mai mult timp liber si o viata mai implinita ;) si voi, si copiii vostri :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. mihaelab
    duminică, 7 noiembrie 2010, 22:36

    Raspuns scurt: nu stiu, eu nu ma uit la televizor, eu cu netu’ si cu torrentzii, atat!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. mihaelab
    duminică, 7 noiembrie 2010, 22:41

    Raspuns lung (relativ, mai exista si unul academic, adica FOARTE lung): copiii nu fac ce li se spune, copiii fac ce vad in casa. Asa am ajuns eu pasionata de fizica cuantica, filosofie politica, antropologie, stiinta religiilor si erotica. Multumesc parintilor mei pentru gusturile rafinate in BDSM! (Nu ca nu s-ar fi straduit sa se ascunda, saracii: dar te pui cu copchilul nascut la vremuri de Securitate…)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. duminică, 7 noiembrie 2010, 23:33
  10. luni, 8 noiembrie 2010, 08:41

    Eu nu am televizor acasa. Am un tv tuner pe care il folosesc ocazional.
    Cand am timp, prefer sa mai vad un film korean sau un documentar. Recomand o colectie de dvd-uri cu desene animate (originale :) ) parintilor care pretuiesc educatia copiilor.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. marți, 9 noiembrie 2010, 12:28

    Nu stiu de cand si de ce am inceput sa percepem televizorul ca pe un obiect care ne controleaza dincolo de vointa noastra. Se pare ca lumea a uitat de foarte mult timp cum se foloseste telecomanda. Unii spun ca da dependenta insa dependenta presupune existenta unui lucru care iti face placere. Daca nu ne plac emisiunile pe care le vedem zilnic la tv, nu vad cum am putea deveni dependenti de ele. Cu micile exceptii „masochiste.”
    Ne plangem zi de zi ca vai, televizorul.. cum ne mananca el inteligenta, putin cate putin, cum ne tine departe de carti, teatru, etc.. Cum rapeste inocenta copiilor nostri.. de parca cineva ne-a rapit telecomanda si nu avem bani de rascumparare.
    Nu e vina televizorului ca parintii habar nu au cum sa gestioneze situatia. Mai bine deloc decat nociv. Dar sunt convinsa ca un parinte care poate controla influenta asupra copilului doar prin aruncarea televizorului pe fereastra va gasi si alte metode prin care sa „distruga” viitorul odraslei.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *