Dragul meu Dragoș, stimate Tudor,
Vă zic așa pentru că pe Dragoș îl știu și sună mai bine să mă dau coios că îl știu la nivel de prietenar, iar pe Tudor zău dacă îl știu personal, așa că trebe să dau dovadă de respect față de el. Cel puțin în prima frază…
Ok, am înțeles că toată faza cu șpaga and shit a fost o glumă. Bănuiam că așa e încă de când am scris că sunt trist. Nu știam sigur, că doar, vorba aia, nimic nu mai e sigur în lumea asta. Ba nu, sigur este că eram trist, indiferent dacă ce ați făcut voi era caterincă sau nu. Cu permisiunea dumneavoastră (pluralul de politețe e numai din cauza lui Tudor, firește).
Din start vă spun că am un simț al umorului foarte dezvoltat. Exacerbat chiar. Dar îmi lipsește teribil grobianismul. Chiar dacă e vorba de unul finuț, de salon, între oameni care, de altfel, îmi plac, mie tot îmi lipsește. Sunt un neîmplinit, știu, dar ăsta sunt eu și mi-e cam nu știu cum să fac o scenetă telenovelistică să mă arăt că aș fi fiul soției unchiului vărului mătușii bunicului numai din motive comerciale.
Nu am râs deloc la ce ați făcut voi. Nu voi sunteți de vină, desigur, ci spiritul meu retrograd, care îmi șoptește mereu în ureche ”fraiere care ești, una e să încerci să lansezi un produs pe piață, alta e să consideri că orice e justificabil ca să faci asta”. Faptul că voi ați discutat ca doi valutiști de cartier de provincie pe o tema pe care eu, în cretineala mea, chiar o iau în serios (aia cu promovarea pe bloguri and căcat) mi-a creat un anumit disconfort. Ca să nu zic că mi-a făcut silă.
A fost o glumă, zici tu, Dragoș. Mă scuzi că nu râd la ea. Și mă mai scuzi că te-am considerat altfel. Și mă mai scuzi că sunt cam prostalău așa de felul meu încât să cred că nu se poate glumi cu orice, oricând, oriunde. Creezi niște precedente pe care poate tu ți le permiți, dar noi, ăștialalți, mai pitici, nu le vrem, nu le apreciem și, ca să ți-o spun pe aia dreaptă, nu ni le permitem. Și aici vorbesc în nume personal, desigur.
Cât despre domnul Tudor (i-aș spune domnul Chirilă, dar chiar nu e cazul aici), cum nu îl cunosc îndeajuns, îi spun doar că nu o să ascult niciodată piesa pe care vrea să o promoveze în stilul ăsta. Deși știu că domnul Tudor ar putea zâmbi în barbă zicându-și că oricum o promovez scriind, pentru a doua oară, despre tristul dialog dintre el și Dragoș. Numai că, așa cum domnul Tudor nu mai promovează de mult niște piese (pentru că, trist fiind spun, nu prea mai are ce), ci promovează doar faptul că face piese, așa și eu sunt conțtient că nu am discutat despre piesa în sine ci despre faptul că unii discută despre faptul că a fost făcută o piesă pe care eu nu o să o ascult niciodată.
În rest sunteți băieți valabili amândoi, cu care, când o să îmi treacă tristețea asta, aș putea beri multe. Dar nu încă… Pentru că mi-ar sta în gât.
27 thoughts on “Scrisoare deschisă către Dragoș și către Tudor”
omu’ și-a promovat piesa dar și-a făcut antireclamă din greu cu faza asta. baiu-i că s-au deschis niște porți după care or să pășească și alții, și m tem că în curând n-o să mai știm pe cine și când să luăm în serios.
Mi-e sila de chestiile astea, uite lupu’, nu e lupu’…
A fost o miscare extrem de urata care duce la pierderea credibilitatii si deschide niste usi spre o zona intunecoasa! Nu, nu poti face orice, cu atat mai putin daca esti „mai sus” decat majoritatea. Undeva, in povestea asta. e si o lipsa de demnitate…
Eu fac parte din categoria
Păcat… În ziua de azi prietenii la nevoie te .. bagă.
Eu fac parte din categoria
Știi care-i problema? Că povestea inițială este prea credibilă. Poate asta cu Chirilă a fost o glumă, dar astfel de discuții au loc, pe bune, foarte des. Se dau bani, se dă sex, se dau tot felul de servicii, contra promovare. Iar Chirilă și nenea ălălalt s-au coborât la nivelul mocirlei generale, care, indiferent dacă a fost o glumă sau nu, i-a mânjit. Este absolut jenant și își merită soarta.
Greu se mai câştigă o pâine în ziua de azi.
De ce sunteti tristi? Si-a promovat omul un single si a ras de media si showbizul romanesc. Credeti ca si Caragiale se manjea cand radea de tarele societatii?
Eu am simtit-o din prima ca nu e pe bune. Dar am simtit ca la fel de bine poate fi. Asta e grav.
Altfel, grav mai e ca se vor mai intampla din astea, pe bune, si apoi vor veni dezmintiri de genul „hai frate, n-ati vazut-o p-aia cu ‘spaga’, era la caterinca ce dracu…”
A devenit normal sa fii anormal.
Dacă era glumă, de ce nu a fost amuzant? A râs cineva? Dacă nu a râs nimeni (sau a râs doar Chirilă de noi, căci am auzit că încă mai scoate melodii), înseamnă că nu era decât o strategie lame de promovare. Diferenţa dintre asta şi fetiţele care se culcă cu neni scârboşi ca să ajungă la tv eu nu o văd. Ba da, fetiţele alea nu aruncă noroi decât peste ele însele…asta…
@chinezu: simt la fel ca si tine. Si m-a oficat asa de tare incat am postat si pe blog. Eu, care nu ma omor cu scrisul pe blog…
Anyway, ideea ramane: poti face ORICE daca vrei, intrebarea este daca MERITA sa faci anumite lucruri. Poate Chirila nu intelege asta, dar la Stanca ma asteptam sa inteleaga… Ma gandeam ca vrem sa crestem piata, nu sa ne dam singuri la gioale..
Pingback: Stanca VS Chirila – my 2 cents on this - Gabi Boaca
Eu pe Chirila si pe Cabral i-am scos de ieri din Reader, de cand am vazut ce metoda de promovare au „craniat” (cred ca mai e filmuletul pe blogul lui cabral). Pe Stanca nici nu il aveam :-| Ciudat, dar am simtit ca mi-au inselat increderea. M-am gandit sa le scriu asta, dar am zis ca nu prea merita. Sa fie sanatosi.
Cristi, pentru „un ochelarist simpatic, cam buhai si cam degraba hlizitor” esti cam trist zilele astea:). Uite, imi cer scuze daca ti-a picat prost povestea. Dincolo de orice, a fost o gluma intre doi prieteni si cam atat. Mi se pare ca nu are rost sa intram in analize atat de profunde, pentru ca nu a fost nicio mare profunzime. E adevarat ca impactul a fost mult peste ce credeam, initial. Eu zic sa mai lasam cateva zile sa treaca si o sa se vada cu alti ochi toata tarasenia. Multumesc pt scrisoare, am bagat la cap unele lucruri. Restul, la o bere. Cand o sa poti sa o bei :)
Pingback: Chirila vrea viral
Mie mi-a placut si chiar asteptam dezvaluirile de dupa. Ironia la sau in ironie e froarte frumoasa.
Stanca a iesit bine, foarte bine. Nu mai poti vorbi de inregistrari fara sa te amuzi. Inregistrarea a fost aproape reala.
De promovat is de acord ca a promovat excelent, dar … stau si ma intreb la peste 37 de grade – daca sa folosit un asemenea vocabular pentru promovare, de ce vor sa-i cumpere cd-ul si cei care nu injura? La mine in zona, daca semeni neghina iese tot neghina si nu lalele.
repet, ferica de mine ca nu aud perfect, ca altfel as auzi toate prostiile de care chiar nu am nevoie.
si pe chirila il doare fix i p~~a de scrisoarea asta, el si-a vazut scopul atins si dstanca a ii promoveaza videoclipul. l-a facut KO pe dstanca. concluzia? chirila se cam pisa pe tot ce e in jurul lui si dumneata ii faci scrisoare?! ghici ce o sa faca cu scrisoarea dumitale..
Piata internetului romanesc va suferi muuult din cauza acestor jocuri de imagine si branding…Sa nu uitam de stenograme, de faptul ca onlinerii critica dur aceste iesiri, chiar daca au fost glumite. Sa nu uitam de gustul amar lasat de campania cu ciocolata tricolor.
@irina: ce scop si-a vazut chirila? le-a trasmis un mesaj consumatorilor de scandal si acum va incepe sa se uite pe rapoarte de vanzari
..pai sa-si puna ochelari ca cifrele sunt din ce in ce mai mici. ce scop? sa-i promoveze dstanca clipul moca. punct ochit, punct lovit :))))
Pingback: noul single Vama – Sarkozy versus Gypsy | adizzy's blog
oricum faza asta chiar daca a fost o strategie de marketing nu a atras o imagine prea buna in bloggosfera, eu chiar am putut aminti de o fractiune mafiota
http://patobasil.blogspot.com/2010/11/conflict-de-proportii-in-bloggosfera.html
Pingback: Atitudini la reacții într-o campanie online : Stau pe net :: tu stii ce este internetul?
Pingback: Am o invitaţie dublă pentru o bloggeriţă/blogger la Biloxi Blues • Republica Culturală Chineză