09.12.2016

Explicați-mi și mie: care e plăcerea în a ucide tauri?

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Niciodată nu am înțeles cum de găsesc unii plăcerea în corida. Care manifestare, indiferent de ce adâncimi filosofico-antropologice ne servesc unii, înseamnă că o grămadă de oameni plătesc să vadă cum un taur este ucis, după o mică chinuială.

Ca să înțelegeți că nu sunt ceva sclifosit care dă ochii peste cap a scârbă și a indignare când vede sânge de animal, vă spun că în copilărie am ținut și eu de porc atunci când măcelarul îi secționa jugulara și am și tăiat capul unor găini. Nu mi-a plăcut. Chiar deloc. Dar era ce trebuia făcut ca și copil, la bunicii mei la țara, acolo unde adoram să îmi petrec vacanțele. Era un fel de rit pe care trebuia să îl trec, ca să arat că sunt de-al lor. Nu mi-a plăcut, zic, dar am făcut-o. Pentru că uciderile astea aveau o finalitate practică: omoram ca să mâncăm.

Acum, e drept, suntem scutiți de la a ține de porc sau a ucide. Acum ucid alții pentru noi și noi doar mâncăm. Și nu ne mai punem deloc problema că ce băgăm în gură a fost o ființă, pe care, dacă am fi avut-o prin preajmă, poate am fi botezat-o sau copiii noștri s-ar fi jucat cu ea. Dar acest fariseism, dacă vreți, face parte din stilul nostru de viață. Este, ca să zic altfel necesat pentru ca viața noastră, așa cum o știm, să meargă înainte.

Dar corida? Zău dacă o înțeleg. A găsi plăcere în a vedea, savura cum este ucisă o ființă în fața ochilor tăi doar de plăcerea de a o vedea ucisă este ceva peste putința mea de înțelegere. O fi ceva ritual de trecere pentru unii, căci dacă vă uitați în tribune veți vedea foarte mulți tineri, chiar adolescenți acolo. O fi, nu zic, dar io tot nu înțeleg.

De aceea, pe undeva, nu mă miră că se întâmplă ce vedeți în filmul de mai jos. Adică victima reacționează. Căci nu taurul e the bad guy aici, ci chiar noi, aceste ființe inteligente, cu bun simț și cu o responsabilitate teribilă pentru umanitatea pe care o reprezentăm.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Domnu Oprescu, mă fut în Bucureștiul european din 2010

Derbi de Romanelaria

8 comentarii

  1. duminică, 17 octombrie 2010, 08:18

    Nu stiu cat mai este placere si nu un obicei…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. Manu
    duminică, 17 octombrie 2010, 09:19

    Simplul fapt ca ridici problema : „De ce este ucis un taur” te pune intr-o pozitie contradictorie cu tot ce reprezinta actiunea. Acum ca esti contra, oamenii ca mine sunt impinsi in a intra in polemica. Dar faptul ca eu iti spun de ce sunt pro sau contra nu are nici o legatura cu ce reprezinta o corida. Asa ca discutia si postul tau sunt inutile.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. duminică, 17 octombrie 2010, 10:33

    asa e in spania …. e o traditie la ei :)
    asta e placere pentru ei :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. duminică, 17 octombrie 2010, 12:36

    Ba are dreptate Chinezu ! Ce daca e un obicei. E nedemn si inuman. Asa…trebuia sa pastram si obiceiurile alora care aruncau in prapastii copiii ce se nasteau mai piperniciti ? Ori jertfele de animale vii pe altare ? Obiceiurile se mai schimba, unele mai dispar, asta inseamna civilizare.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. duminică, 17 octombrie 2010, 13:47

    De acord cu Zina, doar pentru ca e un o obicei stravechi nu inseamna ca acuma toate trebuiesc continuate. In clipul din articol tot taurul va pica vinovat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. duminică, 17 octombrie 2010, 17:09

    Ce să facă, frate, la luptele de cocoşi nu încap toţi, şi mai sunt şi unii cu dioptrii mari la ochelari… :))))))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. duminică, 17 octombrie 2010, 18:47

    acu’ aproape 100 de ani (mai exact in 1997) am fost la o corida la cordoba. toreadorul a gresit loviturile, ceea ce a prelungit agonia taurului. spectatorii (care spargeau seminte ca la meci) l-au huiduit pentru lipsa lui de indemanare. am iesit imediat,. izbucnind in lacrimi. restul trupei a ramas pana la final.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. luni, 18 octombrie 2010, 08:35

    O mare prostie… omeneasca. De fapt, suntem obisnuiti.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *