06.12.2016

Hai să îmi fac și un sistem propriu de notare a filmelor

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Mi-am făcut de râs categoria în care mai scriam despre ce filme mai văd, recunosc, pentru că scriu foarte rar pe acolo. Dar acum mă chinui să mi le aduc aminte pe care le-am văzut măcar în ultima vreme și să vă zic părerea mea despre ele. Nu că v-ar interesa decisiv, desigur, dar no, am zis să vă arăt că nu stau toată ziua pe twitter, cum cred unii, ci mai văd și niște filme :D

Azi, spre exemplu, am văzut The Boys Are Back, cu Clive Owen într-un rol nu de ăla cu poc, poc și cu killeri, cum este perceput el îndeobște, ci într-un rol bine făcut, de, simplu spus, dar atât de complex de făcut, tată. E greu pentru cei care nu au copii să înțeleagă pe deplin filmul ăsta. Cât de fin e reglajul pe care trebuie să îl faci ca părinte în relația cu copiii tăi și cât de ușor o poate lua totul razna.

Ce mi-a plăcut la filmul ăsta e că, în fine, cu câteva mici excepții, e bucată smulsă din realitate, dacă îmi permiteți expresia. Oricum, se pare, scenariul a fost scris după un fapt real, ceea ce se simte. Și e spre binele filmului.

Și dacă tot vă spuneam că mi-am propus să împrospătez cât de des secțiunea de filme, tocmai ce mă gândeam să îmi fac și un sistem propriu de notare a filmelor. Ce părere aveți dacă le împart în fix 5 categorii, asta ca să nu mai stau să dau note și alea, alea, după cum urmează:

Frecție peliculară. Adică un film atât de prost, încât numai io am fost mai prost ca el că l-am vizionat…

No dă-i pace. Adică numai și numai dacă te lovește o plictiseală cumplită și ai vreme de pierdut să te uiți la el.

Apă sfințită. Adică filmul nu m-a enervat foarte tare, dar nici nu am ținut minte mare lucru din el.

Bere rece. Adică un film bun. Punct.

The shit. Adică un film excelent. Punct.

PS. Uitasem să notez The Boys Are Back, de care vă zicem mai sus. Bere rece, firește.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Sulla si sula

Twilight și Eclipse, sau cum îmi arată filmele că îmbătrânesc

6 comentarii

  1. duminică, 5 septembrie 2010, 18:23

    De ce nu pui si la articolele tale acelasi sistem de notare? :P

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. Adela
    duminică, 5 septembrie 2010, 20:33

    Sa vedem, de ce cred eu ca e cu dus si-ntors notarea asta. Pentru ca doamnele „criterii de notare” sunt extrem de subiective. Ok, oamenii care ajung sa citeasca posturile pe blogul tau se identifica intr-o oarecare masura cu perspectivele tale si putem spune ca ei sunt din categoria „cine se-aseamana, se-aduna” (chiar si pe un blog). Totusi, de regula subiectele fiecarui post vin cu argumentari sau explicitari ale unei „cauze” sustinute. In cazul de fata, insa, categoriile pe care tu ti le-ai stabilit nu spun despre filmul respectiv decat cum te-ai situat tu, in raport cu el, la momentul respectiv (a se vedea si cazul de fata, „E greu pentru cei care nu au copii să înțeleagă pe deplin filmul ăsta”). Sa spunem ca nu esti intr-o stare foarte buna, prea vesel adica, si vezi un film de arta care iti pica prost si ti se pare o idiotenie. Nu intra el la „No, da-i pace” sau „Apa sfintita”?! Dar daca filmul chiar este unul bun, pe care intamplarea face sa il revezi peste o vreme si atunci ti se para intelept si plin de subintelesuri, cum faci? ii schimbi categoria?
    Ma gandesc ca poate ar fi mai utile niste categorii mai putin subiective, care sa ii ajute pe cei care te citesc sa isi faca intr-adevar o idee despre filmul respectiv, daca merita sa il vada sau nu, in coditiile in care sunt sigura ca parerea ta conteaza pentru multi dintre cititorii tai :) E doar un gand, asa ca nu mi-o lua in nume de rau :) Poti sterge comentariul, daca te enerveaza :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. gagarius
    duminică, 5 septembrie 2010, 21:45

    acum cu notarea asta……or fi astea categoriile,dar ca sa il incadrezi undeva depinde si cum te prinde.cel mai simplu exemplu e cu un prieten care nu suporta vreun film de dragoste sau ceva de genul si de cand l-a lasat iubita le-a luat la rand sweet november, wicker park ( si altele pe care nu le mai tin minte) si suspina de zor la ele si parca nu se mai satura.ma si enerveaza.mai tine si de toane…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. luni, 6 septembrie 2010, 05:56

    @Sclavii Banilor
    adica io le scriu si tot io sa le notez? bai, nu am ajuns in halul ala de perverso-schizofrenic inca…

    @Adela
    io te admir daca poti sa te uiti la filme in mod obiectiv, de parca esti ceva soft proaspat programat :D
    in ceea ce ma priveste sunt de o subiectivitate atroce cand e vorba de uitat la filme
    si asa o sa raman toata viata
    cat despre responsabilitatea pe care o am fata de cei ce ma citesc, tocmai asta este, dupa minte mea: sa nu ii mint, sa le arat exact ceea ce cred, cum cred
    a face orice altceva ar insemna sa nu mai fiu eu si, fireste, sa inchid chinezu.eu :)

    @gagarius
    normal ca depinde si de toane, de starea de moment, de durerea de tampla, de toate
    ca doar de aia suntem oameni si nu traim in mediu de laborator :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. luni, 6 septembrie 2010, 10:37

    Filmul e insipirat din cartea lui Simon Carr – The boys are back in town. Si ca de obicei, e mai buna cartea. :)

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. luni, 6 septembrie 2010, 10:39

    @Tina
    io merg pe mana ta cand zici asta si pe mana, cum ar veni, experientei mele de pana acuma care imi spune ca never, ever nu am vazut o ecranizare care sa fie mai buna decat cartea :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *