Aud din ce în ce mai des ”băi, io îmi bag picioarele în ea de țară de căcat și îmi fac actele pentru emigrare”. Și unii chiar trec de amenințarea verbală și o pun în practică. Nu mă refer aici la cifre statistice, cu grămezi întregi din anumite categorii sociale plecate pe dincolo, ci de cei pe care îi cunoaștem, care ne sunt prieteni, despre care știm (sau, mă rog, știam…) cum gândesc.
Eu sunt din categoria acelora care a știut dintotdeauna că voi rămâne în țara asta. Nu discutăm aici despre cât de cretin sunt sau despre cât de mare inimă de rromân am în piept, căci asemenea discuții ar fi sterile.
Ce vreau să vă întreb este, oarecum nuanțat față de ce am zis în titlu, următorul lucru: Ce i-ați spune celui mai bun prieten care v-ar spune că s-a decis să emigreze? L-ați convinge că e o greșeală sau nu? I-ați cere informații despre cum puteți să vă depuneți și voi actele? V-ați enerva pe el că el are energia și vâna necesară să ia o astfel de decizie și voi nu? Ce alte reacții credeți că ați avea?
39 thoughts on “Este emigrarea o soluție? România e în rahat, e drept…”
nu vad de ce ar fi o greseala emigrarea, fiecare are dreptul sa faca ce vrea
pe mine sincer ma enerveaza cei de tot injura tara si ameninta cu emigrarea, dar din motive obscure nu o fac! pentru acestia am un mesaj: un bilet de avion costa vreo 30 de EUR, daca nu va place aici, fie plecati, fie puneti umarul si schimbati ceva, dar nu mai plangeti si injurati!!!
am multi prieteni si multe rude care au emigrat, nu le pot reprosa nimic
ba chiar ma bucur, pentru ca daca vreau sa dau o fuga pana la Paris, de exemplu, nu trebuie decat sa dau un telefon si sa urc in avion ;)
O prietena de-a mea, foarte buna, a plecat in germania (este medic rezident), aici era platita (pe urgente) cu 10-12 mil pe luna, acolo primeste 2.500-3.000 de euro, masa si cazare.
Conditiile de lucru (vorbim aici de aparatura, de „stresul” la care esti supus zilnic in RO) … nici nu are sens sa discutam. Prin urmare, eu zic ca e foarte important domeniul in care activezi. Ei, i-am spus felicitari pentru alegerea facuta… eu in schimb nu cred ca o sa plec din tara…dar nu se stie niciodata.
Eu unul am trecut peste faza cu plecatul din tara, dar daca cel mai bun prieten este decis sa faca asta nu ii pot spune decat „Drum bun!” . Singura modalitate de a se convinge daca este bine sau nu este sa incerce.
Avem DATORIA fata de noi (eventual si fata de Dumnezeu) sa fim fericiti, sa fim bogati, sa traim frumos. Avem in constructia noastra tot ce ne trebuie. E (un) pacat sa nu obtinem toate astea si totusi daca nu le facem din lene, frica, angajamente sau alte motive, e criminal sa cautam scuze. Daca asta inseamna sa emigrezi… e vremea sa-ti cumperi biletul de plecare. Si inca ceva. Traim constient, in acest moment, doar o viata, cateva zeci de ani. Oare n-ar trebui sa traim acest timp intr-o tara civilizata, fara stres, indestulati si respectati? Asa ca ma bucur pt cei care o fac si indemn pe oricina are de gand sa o faca. Nu va faceti griji, nu vor pleca toti. Si nu va bazati pe faptul ca raman eu ultimul, sa sting lumina.
Auzeam undeva… singurul lucru pe care il mai cautam in tara este curajul de a pleca…
Pentru mine nu este o solutie si nu a fost niciodata. In anul in care am terminat facultatea cred ca peste 80% din colegii mei doreau/visau sa ajunga intr-o tara occidentala sa munceasca. Nu m-am gandit niciodata sa plec.
Dar am impresia ca incepe sa revina vremea aceea. Vorbeam nu de mult timp cu un amic care are firma. Nici nu conteaza cu ce se ocupa. Omului i-a mers binisor vreo cativa ani, in sensul ca nu facea avere dar traia decent. Imi spunea ca anul acesta este pentru prima data, in cei peste 30 de ani de cand traieste in Romania, cand se gandeste serios sa plece pe undeva sa munceasca. Si in situatia lui sunt foarte multi, sunt sigur de asta
Nu as incerca sa-i conving sa ramana. Chiar am fost in situatia de care zici tu. I-am felicitat cand au primit nush ce full viza, sau ceva de genul asta, i-am sustinut pana la capat, dar le-am zis de asemenea si ca eu n-as pleca. Nu am fost de acord cu plecarea lor, dar… daca nu i-as fi sustinut parca i-as fi tradat, pt. ca ei tineau mult sa plece. Simt ca am fost ipocrit, dar tineam prea mult la ei ca sa nu ii sustin, in plus, au fost destui care le-au spus ca fac o greseala.
Nu e vorba ca ai eu avut energia sau curajul s-o faca si eu nu, dar nu mi-as lasa familia, prietenii si tot ce tine de tara asta care e asa cum e. „Fie painea cat de rea tot mai buna in tara mea” Mama, cat am scris. M-am cam aprins :P
mie mi-ar placea sa emigreze din tara asta doar cei care nu au ce cauta in ea. Cei care, asa cum zice Stefan, se plang, injura, si comenteaza mereu ca nimic nu se face in tara asta.
Cei care vor sa faca ceva in tara asta, i-as indemna sa ramana, si sa faca ce si-au propus.
emigrarea e cea mai buna solutie….daca mai trai mult aici ne omoara astia.
vedeti, bai, de aia imi place sa va intreb pe voi lucruri de astea
pentru ca citindu-va comentariile inteleg de jdeori mai bine decat daca as fi gandit io cu neuronul meu
va multumesc ca sunteti atat de faini :)
Cine pleacă, pleacă, cine rămîne, rămîne. Fără bucurie, făra ură sau fără orice alt sentiment.
Viaţa are dulceaţa ei şi aici, şi acolo.
Dacă n-ai fost în stare să o găseşti aici, este logic şi foarte probabil că ar trebui să o cauţi dincolo.
Aşa că eu nu i-aş reţine şi nici nu i-aş împinge: Viaţa e ca bicicleta ta, faci ce vrei şi ce ştii tu cu ea.
Chinezule in 1974 in baza natonalitatii nevestei mele puteam sa emigrez!!! Am si vrut dar am avut un raspuns dur de la consoarta:. Bre tu ai morti in tara asta? parastase cine le face!! Ai parinti,eu am, cine ii ingroapa boule!
Te mananca in cur ia un tub de oxigen si treci clisura Dunarii. A avut dreptate!! Dar nu ii condamn pe cei care pleaca. Prea o fac de oaie cei care ne conduc azi!!!!!!!!!!!
Am inceput deja demersurile de plecare…Dupa ce am refuzat multe oferte anii trecuti, cand gandeam ca tine, ca nu voi putea pleca niciodata…
Dar m-au convins astia. Vreau sa traiesc fara sa ma gandesc cu teama in fiecare zi ca nu stiu ce vor mai inventa astia, ca vor da drept lege vreun vis pe care l-au avut azi noapte…Nu inseamna ca e lapte si miere acolo unde voi pleca. Dar sigur nu sunt atatea aberatii, atata bataie de joc.
Tot aud ca nu facem nimic. Am fost, am votat. Din pacate, pentru ca altii – mai multi – au votat altfel decat mine, a trebuit sa ma supun. Ce altceva as putea face eu? Singura modalitate de a protesta e votul. Din pacate, e doar la 4-5 ani. Si refuz sa mai pierd inca 4-5 ani din viata pentru ca altii nu au gandit cand au votat.
EU NICI MACAR NU CONCEP sa emigrez, daramite sa ma gandesc la asta. Oricum ar fi, asta e tara mea, aici am familia si prietenii, aici sunt eu acasa. Punct. Cu tot cretinismul de care AR PAREA ca dau dovada. Cu tot raul ep care il sufar acum, cand am ajuns la 700-800 lei salariu, cu toate postuniversitarele mele si tot handicapul. Tot nu plec. Aici sunt viata si sufletul meu. Si cu asta basta.
ce reactii as avea? in primul rand, il inteleg, nu ma mai intreb de ce si cum, dar da, as fi socata ca pleaca, nu de ce pleaca sau pentru ce etc, pt ca daca o face, are motivele lui. Insa ii respect decizia. Nu l-as intoarce dind rum dar nici nu as incerca s ail conving sa plece mai repede. Fiecare isi alege drumul dar refuz sa fiu responsabila intr-o mica sua mare masura, de influentarea deciziior altora. Ca stii cum e in viata…:)
Mi-ar parea rau pentru faptul ca pierd legatura directa cu un prieten cand acesta pleaca din tara.
Nu l-as invinovati, fiecare ia cele mai bune decizii pentru el!
Din pacate tara asta iti da din ce in ce mai putine satisfactii pentru a ramane aici iar pentru mine exista 3 scenarii.
1. Lucrurile se vor dezmorti incet incet
2. Lucrurile vor ramane la fel
3. O luam cu totii la vale si nu ne mai oprim
Un om este ca un copac, il scoti ca sa-l muti s-ar putea sa nu se mai prinda sau s-ar putea sa nu mai evolueze asa de frumos.
Dupa parerea mea trebuie sa avem taria sa miscam lucrurile din loc, sa reactionam vehement la tot ce nu ni se pare drept si mai ales sa uitam ca oricare ar fi actiunea noastra nu se va schimba nimic.
Daca noi ca romani am uita macar pentru o clipa ca daca facem ceva corect dar impotriva anumitor interese putem fi sanctionati, lucrurile s-ar putea schimba!
Eu nu plec de-aici, îmi place prea mult. Îi înțeleg foarte bine și pe cei care pleacă dar eu nu aș putea. Stăm aici și facem să fie bine, cum ar zice fotbaliștii. Wir machen gut sein, cum ar veni. :))
poate ca sunt inca prea crud dar zau daca m-a batut vreodata gandul emigrarii… la ce bun? sa ma sting de dorul parintilor si prietenilor printre straini? daca e sa-ti faci un rost, ti-l poti face si in Romania. imi iubesc tara.
L-as pupa pe obraz, i-as strange mana, i-as ura drum bun si l-as felicita pentru alegerea facuta.
Se poate chinui un an, doi, trei pana sa poata realiza ceva cu adevarat, dar macar va trai intr-o tara civilizata, intr-o tara in care daca platesti asigurarea medicala chiar ai si parte de un sistem de sanatate sanatos, intr-o tara in care daca platesti rovinieta, chiar ai si drumuri pe care sa circului pentru ca ai platit acea taza.
Ma repet, l-as felicita pentru alegerea facuta.
Daca nu emigram ne omoara incet dar sigur guvernul Boc :))
Eu vin cu o alta parere: sa dea bunul Dumnezeu sa aiba Chinezu minte ca si pana acum si sa nu plece niciodata din tara. Adica nu definitiv. Habar nu ai, Cristi, cat de mult bine iti faci ramanand. Iti pot explica pe indelete, da’ nu pe net ca or sa-mi sara ‘j de comentatori la glanda. Tre’ sa ne scriem si mailu’ cand comentam, asa ca stii cum sa ma gasesti :)
ce reactii as avea? in primul rand, il inteleg, nu ma mai intreb de ce si cum, dar da, as fi socata ca pleaca, nu de ce pleaca sau pentru ce etc, pt ca daca o face, are motivele lui. Insa ii respect decizia. Nu l-as intoarce din drum dar nici nu as incerca sa il conving sa plece mai repede. Fiecare isi alege drumul dar refuz sa fiu responsabila intr-o mica sua mare masura, de influentarea deciziior altora. Ca stii cum e in viata…:)
nu plec, domnule, na, nu plec. Cretinism sau cum vor altii, dar si asumarea faptului ca asta VREAU.
i-aș ura multă baftă. oamenii sunt datori să încerce să facă tot ce depinde de ei pentru a fi fericiți. cînd nu se mai simt mulțumiți cu situația actuală, schimbarea se impune. altfel vor apărea regretele, mai devreme sau mai târziu
Daca asta il face pe el fericit, daca asta vrea cu adevarat, sa plece. Pentru bani, pentru altceva, nu conteaza. Dar eu nu plec pentru bani, nu am structura umana de asa natura. Fiecare om s-a nascut intr-o tara, intr-o lume din care s-a format, cand lumea aceea nu se mai potriveste, se schimba atat cat stie el si cat poate. Dar, ce sa fac, tara asta este locul unde am venit Da pe lume si nimeni si nimic nu va schimba acest lucru. Nu pot sa intorc foaia si de maine sa spun, asa cum spunea cineva ieri ” sunt un roman fericit care a emigrat „.
Dar si daca pleaca, sa vina sa spuna ca, noi, cei care am ramas suntem varza, nu stim nimic, nu intelegem nimic, nu suntem in stare de nimic, iar el a devenit peste noapte intelept, nu voi admite niciodata, si pentru ca am coloana vertebrala, ii voi reprosa intotdeauna aroganta.
Aceasta e opinia mea.
Obiectiv vorbind, in anul 2010 si in secolul internetului, granitele chiar sunt irelevante. Mai ales in UE putem calatori, putem trai, putem munci unde ne este mai bine. Din punctul meu de vedere problema nu e ca ne pleaca oamenii buni si valorosi… problema e ca nu vin altii in loc. Spunea cineva destept ca nu ar trebui sa vorbim despre „brain drain” ci despre „brain circulation”.
Ca scade nivelul de performanta in societate – asta e cu adevarat dramatic si pe asta ar trebui sa ne concentram. Au plecat si vor mai pleca foarte multi romani.
Preocuparea mea este ce facem cu cei care raman – mai ales cei care acum au 14, 15 ani si care peste vreo 20 de ani or sa conduca lucrurile in tara asta. Or s-o faca mai bine si mai competent decat actualii sau nu? Le asiguram noi modelele potrivite sau nu? Au ei acces la o educatie de calitate? Le pregatim un sistem meritocratic?
Cand modele de succes prin educatie si pe baza de competente vor fi mai vizibile in spatiul public, atunci cand in pozitii de influenta vor fi instalati oameni valorosi si cu idei bune, atunci cand fiecare isi va face bine si cu responsabilitate treaba – de la gunoier la profesor – s-ar putea ca multi dintre cei care au decis la un moment dat sa paraseasca Romania, sa se simta motivati sa se intoarca.
Eu atata as spune: unde? cand? eu cum pot sa fac sa vin? Are si tara noastra partile ei bune, dar daca e sa o iei strict financiar…e destul de complicata treaba, devine din ce in ce mai greu pt tineri si nu numai…
Daca as incerca sa-mi conving prietenii sa ramana in aceasta tara? In nici un caz .nu Merita sa ramai ca sa muncesti pe branci pentru aproape nimic …..mai poate fi considerata Romania tara posibilitatilor, chiar si a celor modeste?Nu cred…
Eu nu mai sunt sigura ca doresc sa imbatranesc in Romania. Au trecut 5 luni si am pornit de la „venim aici doar ca turisti, eu nu plec din tara” la „fir-ar ca trebuie sa ma intorc in Romania. Abia astept sa plec din nou”.
Nu stiu deci ce sa iti spun, decat ca astept UN SEMN si am plecat. Iar, daca un prieten ar spune asta, l-as felicita. Nimeni nu trebuie sa-si sacrifice viata pentru o sleahta de cretini, care au impresia ca le-a dat mama lor tara. Un om care munceste NU MOARE de foame niciunde.
Drum Bun!!! – asta este ce i-as spune. Fiecare isi merita soarta!
1. astia care se multumesc cu 6-7-8 milioane si „se descurca” inseamna ca nu le-a ajuns cutitul la os, sau au casa si bani deoparte (nici rata nu iti da cu banii astia), nu intretii o familie cu banii astia. Normal ca nu pleci daca ai de toate aici.
2. prietenului ii voi spune sa imi caute si mie de lucru acolo, inca nu m-am hotarat daca plec sau nu.
3. inca mai am o speranta mica aici :)
In momentul in care am decis sa fiu administrator la propria firma am considerat ca menirea mea e sa fac bani intr-un climat de stabilitate, climat la care contribui financiar. Din pacate, constat ca birul e din ce in ce mai mare in timp ce acel climat mai are putin si dispare in totalitate. Nu mai am incredere in politie, in medicina, in protectia civila … Pentru ce sa fiu patriot? Pentru ce sa raman si sa contribui la salvarea celor din fruntea statului?
Fiecare se intinde cat ii e plapuma si mi se pare firesc sa gaseasca alta daca-i ies picioarele pe-afara la un moment dat. Dar sa ma lase pe mine in liniste si sa nu ma intrebe „tu de ce mai stai in tara asta?”, pentru ca, daca sunt inca aici, inseamna ca mi-am asumat existenta cu bune si cu rele si nu, multumesc, nu doresc sa fiu convinsa de altceva. Oricat de bun (pentru altcineva) pare acel ceva.
Sincer, sunt furioasa. Da, in Irlanda salariul minim este de peste 1600 de EUR, da, probabil ca acolo as castiga facand treburi pe care nu le vor irlandezii cat nu castig aici dupa 7 ani de munca cinstita si batut capul sa ma fac mai desteapta. Minunat, indemn pe oricine are dorinta de … (si aici sa completeze fiecare cu ce-si doreste) sa plece maine in Irlanda! Dar sa nu-mi tina mie prelegeri despre cat de doi lei e tara asta! Ca-i aduc si eu aminte cum romanul se comporta cuminte si civilizat, ca un musafir, oriunde s-ar duce in lume, iar la el acasa scuipa seminte pe jos… Cum romanul se duce sa munceasca pe bani mult sub salariul minim al tarii respective (in context, tara=orice alta tara in afara de Romania), dar la el in tara stramba din nas daca i se ofera salariul minim pentru un job pe care il considera sub demnitatea/pregatirea lui, chiar daca moare de foame si nu-l angajeaza nimeni altcineva (ba poate mai abitir cand se afla intr-o astfel de situatie)…
Exagerez, dar sunt furioasa. Intelegeti-ma si pe mine.
Pana acum ceva vreme as fi spus oricui si oricand ca in Romania se pot face lucruri si realiza vise. De ceva vreme nu mai cred asta. Si dintr-un inamic al emigrarii am inceput sa iau in calcul mult mai serios chestia asta. Pur si simplu pentru liniste, siguranta si civilizatie. Dupa parerea mea asta ne lipseste aici.
Taica-miu a locuit in Norvegia 12 ani. Una din cele mai civilizate tari din Europa. S-a intors acum 6 ani ca sa mute muntii aici. Iar acum isi doreste sa plece inpoi desi argumentele pentru care s-a intors in Romania: prea multa liniste, lipsa de socializare etc, au ramas valabile. Intre liniste si lipsa de networking acolo si haosul de aici se pare ca va alege linistea :)
Pingback: Cititorii tăi sunt canalizaţi pe interesul imediat » Chinezu - Un chinez ca tot romanu'
Bai…io m-am carat de ceva timp. Mi-am luat valiza si neuronul si-am plecat in tarile calde. Se pare ca cika io nu-s patrioata (dupa reteta romaneasca). Nu-i bai! Noi sa fim sanatosi!
Daca as sfatui prietenii sa emigreze? Emigrarea este o experienta si o decizie personala. La care io nu ma bag, ca d’aia ii zice personala. Ca io le pot zice cat e kilu’ de cartofi p’aci,foarte adevarat. Ca ii pot sfatui cu neshte chestii,iarasi foarte adevarat. Dar daca o sa dea de greu, sa aiba pe cine sa injure? No way Jose!
Cand am plecat , prietenii mi-au zis ca sunt cu capu’. Ca cika era perioada de boom-boom economic in Ro( asa credeau ei ) si ca ce se poate face in tara,nicaieri nu se mai poate(sarc.). Ehh..si acuma aceeiasi(aia cu boom-boom-ul) ma intreaba cum sa faca sa se care si ei.
Va saluta ,o ne-patrioata din tarile calde
De cand am comentat la postul tau … am primit o oferta, am acceptat-o, iar saptamana viitoare sunt in avion. Pentru inceput pentru un an, dar nu cred ca ma mai intorc curand…
ok..plecati toti, tara-mi ramane mie. Nu ezit sa nu o amanetez.
Am un simt patriotic inascut….dar in extrema . (gata nu mai las comentarii…poate ma acuza careva de spam pe blogareala…Traisca tasta ESCApe!)
Mi-ar parea rau, dar l-as intelege. Multi prieteni si cunostinte au plecat dupa facultate si se rupea o bucatica de suflet pentru fiecare. Am terminat facultatea afara si m-am intors pe principiul ca o limba straina si o altfel de diploma pot insemna un atu in tara si ca poti fi mai mult aici decat strain in alta parte. Am plecat inapoi acum 7 luni si nu pentru bani. Este trist cum in Romania toti asteapta sa ai ani de experienta si cum practic acumularea ei iti este limitata. Poate peste cativa ani poate voi reveni, mai mult de dragul parintilor, singurii fata de care ma simt indatorat. Imi pare rau ca trebuie sa contribui la bunastarea altora si ca sansa in tara iti este refuzata. Desi caldura sociala lipseste aici, e compensata puternic de respect si sincer asta imi lipseste mult la noi.