08.12.2016

Hai să nu mai tot dăm vina pe criză pentru management prost

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Desigur, criza asta a lovit dur şi crunt pe multă lume. Iar businessurile au avut de suferit la greu. Numai că e deja enervant să vezi mereu şi mereu că orice decizie proastă de management este scuzată prin „eh, nu avem ce face, criza asta…”. Mai jos vă povestesc o experienţă personală cu un brand/produs în cazul căruia criza nu a făcut altceva decât să arate ce prost management există acolo. Părerea mea.

Luni de zile mi-am cumpărat cafea de la metrou din Piaţa Romană de la o patiserie numită Princess. Au un automat Fort, care livrează o cafea foarte pe gustul meu. De ieri, însă, relaţia mea cu „prinţesa” s-a terminat definitiv. Nu a fost o ruptură bruscă, ci una înceată şi, ca să fiu pretenţios precum o prinţesă răsfăţată, un şir continuu de dezamăgiri.

Pe vremurile bune, primeai cafeaua într-un pahar de ăla de celuloid (sau cum îi zice) termoizolant, frumos branduit, cu capac, 2 pliculeţe de zahăr şi o linguriţă de aia lunguiaţă de plastic. Vă dau toate aceste detalii pentru că, este bine ştiut, în management detaliile contează enorm. Plus că aceste detalii ajută să înţelegeţi povestea mai departe.

La un moment dat, au început să dea cafeaua fără capacul respectiv. Am zis, eh, asta este, e bună cafeaua, deci nu mă deranjează. Apoi am primit-o într-un pahar de ăla de plastic clasic, alb, nebranduit, pe care trebuia să îl ţii de partea superioară, cercul ala mai întărit, ca să nu te arzi. Am zis, eh, asta este, e bună cafeaua. Apoi nu mi-au mai dat plicuţele de zahăr, ci trebuia să îmi pun io zahăr dintr-un borcan, cum se face pe la birturi de cartier, ştiţi voi. Începea să mă enerveze. Plus că aparatul de cafea funcţiona 2 zile şi 2 era stricat.

Ieri, însă, am zis pa şi pu la revedere, definitiv şi irevocabil, relaţiei mele cu Princess. Pentru că, în ciuda picajului de customer experience pe care mi l-au oferit constant (sau, mă rog, poate tocmai în continuarea firească), ieri m-am oprit să mai iau o cafea. Era o fată nouă. Zic: „O cafea cu lapte, vă rog”. Răspunde: „De unde să vă dau cafea, dacă nu am pahare?”.

The end.

Încă ceva. Legat de pricing. Cafeaua cu pricina costa 1,8 lei. Deci mult mai scump decât în alte părţi din zonă, unde o puteai lua cu 1 leu. Dar mie îmi plăcea, aşa că nu mă interesa. Apoi, în timp ce se întâmplau cele povestite mai sus, au scumpit-o. La 1,9 lei.

Mă întreb cum de nu au înţeles managerii de la Princess că era mai profitabil să o scumpească până la 2,5 lei, să zicem, şi să păstreze paharul ăla cu capac şi experienţa pe care eu şi, sunt sigur, alţii o aveam cu amărâta aia gură de cafea? Pentru că la 1,9 lei în pahar alb de plastic şi cu arţăgoşenie de asta a vânzătoarele nu ţi-o mai cumpără nici dracu, când la 10 paşi mai încolo se poate cumpăra cu 1 lei în aceleaşi condiţii de pahar. Eu aş fi dat lejer 2,5 lei ca să o păstreze… premium, ca să zic aşa. Şi ca mine, sunt sigur, ar fi făcut şi alţii.

Aşa au pierdut un client fidel. Căruia i-a şi rămas un gust de cafea stătută în neuronul care se ocupă cu percepţia brandurilor.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Azi încep seria interviurilor cu contraconcurenţii mei

Pentru că România e un quest. E un joc…

10 comentarii

  1. joi, 19 august 2010, 08:17

    detaliile fac diferenta. toata lumea stie asta insa putini sunt in stare sa puna in practica.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. joi, 19 august 2010, 08:19

    Unii parca abia au asteptat un pretext pentru a creste preturile si a scadea calitatea produsului, in opinia mea, cea mai proasta miscare posibila, cand solutia e sa faci tocmai invers.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. joi, 19 august 2010, 08:44

    stiu ca exemplu pe care l-am dat eu e unul marunt, dar am impresia ca e ilustrativ
    caci in principiu cam acelasi lucru e daca vinzi un pahar de cafea sau un propulsor nuclear

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. joi, 19 august 2010, 10:04

    Se merge pe principiul „las-o măi, că merge şi aşa, clientul dacă vrea să cumpere, ia oricum”, iar când nu va mai merge deloc, vor da vina pe criză, lipsa banilor, pe orice, numai pe propriul management prost, nu.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. joi, 19 august 2010, 13:09

    Și, la cafea ai renunțat definitiv? :P

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. joi, 19 august 2010, 13:40

    @Pavel
    nope, de cafea cred ca ma las pe 1 septembrie, cand ma las si de fumat :))
    ca tare bine merg impreuna :D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. joi, 19 august 2010, 19:28

    Pff… îți dai seama cât interes a fost din partea administratorului (că din cauza interesului ăluia mult nu-i menăger) dacă nici nu pricepea ce-l departaja de concurență.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. vertical news
    joi, 19 august 2010, 23:56

    Been there! Mi s-a intamplat in urma cu cateva zile la un restaurant pe care-l frecventam de cel putin 2 ori pe saptamana :( http://verticalnews.ro/restaurantul-libanez-gemin-din-floreasca-pe-lista-neagra/

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. luni, 23 august 2010, 09:48

    […] Din ciclul “Sa nu tot dam vina pe criza pentru toate“:) […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  10. luni, 23 august 2010, 14:53

    Nu cred ca este criza vinovata, nu cred ca a scazut profitul ci ca au vrut sa creasca profitul, si probabil nu esti singurul client care a ales altceva

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *