El, 33 de ani, ea, 31. Căsătoriţi de 7 ani, servicii bune amândoi. Cu ce au primit de la părinţi, cu ce au mai strâns ei, şi-au mai luat un credit de nevoi personale şi au găsit un apartament nici prea-prea, nici foarte-foarte, pe care să îl cumpere şi căruia să îi spună „casă”. Au încercat să facă şi un copil. Îşi doreau enorm asta. Dar după ani de încercări, s-au dus să facă nişte analize să vadă care e problema.
În ziua aceea tocmai ieşeau de la medic, care le-a spus că de vină (de parcă ar fi trebuit să fie cineva de vină…) sunt amândoi. Şi că niciodată nici unul dintre ei nu va putea avea copii. S-a prăbuşit cerul peste ei… Stăteau în faţa spitalului copleşiţi de vestea primită, ca şi cum ar fi aşteptat pe cineva, oricine, să vină să le spună că analizele au fost greşite şi că viaţa lor va putea fi aşa cum au visat.
Atunci le-au văzut pe cele două. Mama, cam de vârsta lor, şi fiica, de vreo 3 ani. Fetiţa strângea la piept o păpuşică decolorată, genul acela de jucării de care copiii se ataşează şi care devin prietenii lor cei mai buni. Se uita mirată la mama ei, care stătea şi ea în faţa spitalului, cu o privire goală, parcă nereuşind să respire. Apoi femeia a început să plângă… Fără lacrimi, încet, ca şi cum nu ar fi vrut să o audă cea mică.
Cei doi s-au apropiat de ea. Au luat-o în braţe şi au întrebat-o dacă o pot ajuta cu ceva. Femeia a început să le povestească, cu o privire ce trecea prin ei, că doctorii i-au spus că fiica ei suferă de o boală gravă şi că şansele de supravieţuire sunt extrem de mici. Şi că doar o operaţie prin China, care costa peste 100.000 de euro, ar fi singura soluţie. Şi că nu are nici măcar 1000 de euro şi nici nu are cum să facă rost de alţi bani. Măcar să îmi ajungă de înmormântare, murmura întruna femeia…
Cei doi, el, 33 de ani, ea, 31, căsătoriţi de 7 ani, s-au uitat unul la altul şi, zâmbind, fără să schimbe un cuvânt, au ştiut ce au de făcut.
….
După 25 ani, cei doi, acum cu 2 fete, înfiate, fără casă proprie, căci nu au mai reuşit să strângă bani pentru aşa ceva, primesc un pachet, prin curier. În el, o păpuşă veche, decolorată, 100.000 de euro şi un bileţel pe care scria: „Mulţumesc, mamă! Mulţumesc, tată!”.
12 thoughts on “Doar o poveste”
wow, touchy!
foarte foarte emotionant …
Frumos :) Nu comentez mai mult pt ca deja m-a impresionat articolul mai mult decat ma asteptam
Cel putin frumos, cel putin emotionant.
Speechless…. Merci de text. Foarte bun.
Deci amandoi dupa ce au gasit-o pe fetita aceea ce avea nevoie de operatie au ajutat-o sa stranga banii necesari?
Au salvat-o?
Impresionant…
Incredibil de frumos
No comment!
M-a trecut un fior.
surprinzator,,suflete mari
nu cred povestea
Foarte frumos ! Ar fi o lume minunata !