Imediat m-am gândit la Grim Cris când am zis că trebuie să am pe blog abordarea unui subiect ca și cel din titlu. Așa că în guest postul de mai jos puteți vedea gândurile cuiva care este și una, și alta și care le face pe amândouă foarte bine :)

Frumoasă tare propunerea Chinezului de a scrie un guest post pe blogul său, că tot e plecat în vacanţă.

Tema pe care a ales-o are legătură cu cele două activităţi pe care eu le desfăşor cu foarte multă dragoste încă de vreo câţiva ani încoace. Este vorba despre asemănările şi deosebirile dintre un atlet de cursă lungă şi un blogger de cursă lungă.

Iniţial am crezut că voi scrie articolul cât ai spune „chinez”, dar când am început să tastez, mi-am dat seama că trebuie să-mi storc puţin creierii pentru a scoate ceva cât de cât.

În primul rând, vă las să ştiţi că în ambele meserii am pornit de la zero. Ca atlet, n-aveam niciun fel de condiţie fizică înainte să încep să mă mişc. Nu alergasem nici după capre, nici după vaci când încă eram mic, deci fizic, porneam de sub nivelul mării. În blogging, treaba stătea cam la fel. Nu cunoşteam niciun blogger dinainte, pentru că nu rânisem la promovări de site-uri până să ajung la blogul meu, iar bloggerul, pentru mine, era încă un străin, pe care urma să-l cunosc în câteva luni bune.

Ce-ţi trebuie ca să ajungi de la zero, la un meseriaş de cursă lungă? Ambiţie, perseverenţă, dorinţă de reuşită şi foarte, foarte multă muncă. Iar la toate astea se adaugă un strop de ajutor (moral măcar) din partea celorlalţi. Cam aşa văd eu asemănările din jurul celor două subiecte.

Cât despre deosebiri, aş putea spune că munca intelectuală (bloggging-ul), tinde să fie puţin mai uşoară decât cea fizică (atletismul). La 5 dimineaţa, în timp ce tu încerci să-ţi faci antrenamentul, iar toţi câinii comunitari încep să te fugărească prin oraş, crede-mă că-ţi doreşti să stai cu laptopul în braţe şi să scorneşti un articol. Ţi se pare mai simplu!

Iarna, la minus 10 grade, în timp ce prietenii tăi se relaxează la un vin fiert, tu bătătoreşti zăpada pe stadion. Ce-i mai uşor? Să bei vin fiert şi să scrii pe blog, sau să alergi?

Bineînţeles, aici am scăzut plăcerea pe care-o simte sportivul atunci când se antrenează şi cea pe care-o trăieşte atunci când se află pe podium şi, deşi numai el ştie cât a muncit, chiar nu mai contează, că acum e acolo unde şi-a dorit mereu.

N-am fost eu un atlet pe care l-a dat talentul afară din casă, cum nu sunt nici un blogger pe care-l fac articolele celebru, dar am dus întotdeauna o luptă cu mine însumi, din simpla dorinţă de reuşită, iar progresul, deşi a fost mult mai mic spre deosebire de alţii mai talentaţi, s-a văzut, iar eu mă mândresc mereu cu asta.