Ascultaţi întrebările pe care Viorel Gaiţă i le adresează domnului din imagine, absolut aiuritoare de altfel :D, şi răspunsurile pe care acestă le dă. Bătrânelul din filmul de mai jos reprezintă România autistă, e un exemplu clar de zic ce vreau eu, indiferent de ce mă întreabă lumea. Sunt sigur că aţi cunoscut şi voi oameni din aceştia, cu care a înfiripa un dialog este o încercare de o futilitate năucitoare…
Apropo de Gaiţă, eu nu am nici o problemă cu stilul lui de a arăta că românii, unii dintre ei, sunt aşa cum sunt. Nu mă uit constant la ce face el, dar când o fac mă amuză. Ştiu, însă, că unii dintre voi se enervează când văd chestii de astea. Dacă mi-aţi putea da nişte argumente de ce nu vă place, m-aţi ajuta să înţeleg şi eu mai mult :D
4 thoughts on “Un exemplu simpatic de Românie autistă”
Da, e un exemplu tipic pentru Romania autista. Dar stilul lui Gaita e cam pueril. Putea s-o faca mai inteligent….nu folosind cuvinte din astea sofisticate pentru batranei care evident ca nu stiu ce inseamna.
Ce vrea si Gaita asta? Poate doar Octavian Paler sa-i fi reusit sa-i inteleaga intrebarile astea extrem de „academice”.
nam inteles nimic…pafff e prea de tot.
Nu stiu ce vrea omul sa demonstreze. Insiruirea asta de exprimari academice nici nu are logica, e incoerenta. Ce sa ceri de la un biet batranel care probabil ca a facut doar profesionala si a lucrat ca si strungar o viata? Singura lui vina e ca s-a aliniat la conversatie. [Nu stiu ce indrugi acolo, ficior] era un raspuns bun.