Anunţam zilele trecute pe blog că inaugurez rubrica (hai să îi zicem aşa) „Să citim împreună” în colaborare cu buybooks.ro. În care eu vă propun spre dezbatere fragmente dintr-o carte pe care o citesc şi rugămintea mea este să vă spuneţi şi voi părerea despre ele. Voi desemna un câştigător, care va primi o carte de la buybooks.ro, dintre cele/cei care vor scrie pe blogul lor ce părere au despre fragmentele în cauză sau chiar despre carte, dacă au citit-o deja, sau, dacă nu au blog, dintre cei care postează comentarii aici pe chinezu.
Am ales pentru astăzi cartea „Ultimii eretici ai Imperiului” de Vasile Ernu. Din care vă propun spre dezbatere fragmentele de mai jos.
„În ultima perioadă se vede tot mai mult cum o nouă armată de funcţionari, de activişti politici şi culturali, de specialişti în management şi marketing, în publicitate şi mass-media impun un anumit model. Vedem la tot pasul un alt stil de a fi, de a vorbi şi chiar de a gândi. E ceva rău în asta? Vai, cine şi-ar permite să spună asemenea lucru! Mai ales după „greaua moştenire a comunismului”, acest suflu nou e bine-venit şi necesar. Ba chiar putem spune că e un stil care vine firesc spre noi din spaţiul occidental, cel care a creat această lume a bunăstării după care tînjim atît de mult. Deci mergem pe un model bine stabilit. Privind însă cu puţină atenţie spre acest stil PR, am observat o asemănare izbitoare cu întreaga inginerie a politrucilor comunişti care încercau să creeze Omul nou”.
„În comunism se fura doar persoana fizică, căci proprietatea privată era un păcat de moarte. În capitalism, se fură şi persoana fizică, însă se recomandă… a se fura ca persoană juridică. Capitalismul avansat, cel actual, îşi are temeiul pe furtul instituţional privat. Să stabilim următorul lucru: ce este un furt? Furtul este formă de muncă. Însă nu este o formă oarecare de muncă, ci una care presupune un grad foarte mare de risc, dar şi un profit pe măsură. Furtul… este munca cu cel mai mare grad de profit. Iar fiindcă noi vrem să avem un profit cât mai mare, atunci instituţionalizarea este obligatorie, căci numai aşa putem fura în cantităţi mari şi putem avem profituri imense”.
13 thoughts on “Să citim împreună. Azi Vasile Ernu”
Comunism vs capitalism. Şi ai zice că Ernu nu inclină înspre niciunul din cele două sisteme sociale, că încearca pur şi simplu o etichetare şi o constatare. Fie.
Cat despre furt, în ambele situaţii o sintagmă potrivită care să rezume ideea ar fi, după părerea mea, ‘furtul identităţii”, pe care-l vad drept numitorul comun al celor două sisteme aduse în discuţie.
@Larisa
daca o sa citesti cartea, o sa vezi ca Ernu este de un stangism melancolic, daca pot sa spun asa :))
interesant ce spui cu furtul identitatii in ambele sisteme, numai ca, pornind de la premiza asta, inseamna ca nici un sistem nu ne lasa cu identitatea intacta
mergand mai departe pe aceasta idee, poate ca nu sistemele sunt neaparat de vina, ci asteptarile noastre de la ele in ceea ce priveste, sa-i spunem, protejarea identitatii noastre :)
cert este ca nu poti sa traiesti intr-un sistem, indiferent de cum o fi el, fara sa dai ceva in schimb, e inevitabil
cred ca discutia nu e despre ce dam in schimb, ci despre limitele in care facem acest lucru
Dreptate, dreptate şi iar dreptate, zic. Sunt cu tine. Adică perfect de acord. :) Mai ales la partea cu lmitele.
nu ştiu dacă acest pasaj merită chiar un articol pe blog, eventual dacă aş citi şi cartea…
impresia mea este că unii pur şi simplu nu se pot adapta la schimbări…
nu spun că este bine sau rău să votăm şi să mergem cu schimbarea sau progresul, dar istoria a demonstrat că întotdeauna cei care s-au opus au suferit şi au pierdut până la urmă
recomand spre lectură cartea Netocraţia, inclusiv dlui Ernu
http://www.concediaza-ti-seful.ro/2010/03/netocratia/
Furtul este o notiune strans legata de conceptul de proprietate. Atunci cand proprietatea este disipata, fortat-colectiva si distanta, cum era „statul” in perioada comunista, a lua din proprietatea statului nu era considerat furt.
Asa cum, in vremurile noastre, raportarea falsa a marilor corporatii, listate pe bursa, „ascunderea” profiturilor sau gaurilor si tot felul de inginerii financiare din piete mai evoluate, adica privarea actionarilor de castiguri sau, dimpotriva, tentarea lor sa investeasca, promitand castiguri cosmetizate, nu cred ca este perceputa ca furt de catre CEOs si consultanti.
Ambele forme de furt au distrus mentalitatea cate unei generatii.
@Adinel
discutam pe twitter cu Bogdan Theodor Olteanu, care zice ca furtul e o forma de asta daca furi de la stat. La care au am adaugat ca are dreptate, pentru ca furtul de la privat e acum un business, nu o munca :))
Pingback: statul român
Pingback: 27 mai 2010
Exista un singur furt care nu se pedepseste – furtul de meserie. Orice alt furt are, mai devreme sau mai tarziu, repercursiuni negative. Daca unii semeni inchid ochii la diferite furtisaguri, acolo sus exista cineva care nu doarme.
Daca aveti drum prin Focsani peste cativa ani (acum zona este in constructie), va recomand sa vedeti si singurul Monument al Spagii pe care il cunosc. Unii ii spun Obelisc sau Monumentul Unirii. Este imortalizat un moment istoric intre Mos Ion Roata si Ion Cuza.
Chinezu
mersi pentru referinta la cartea mea dar fragmentul e atit mic incit nu intelegi mare lucru. daca te intereseaza pot sa/ti dau un capitol sau ceva mai amplu.
uite un interviu pe tema cartii mele Ultimii eretici ai Imperiului (Nascuti in URSS e altceva)…
http://voxpublica.realitatea.net/popcult/vasile-ernu-eu-ii-critic-si-pe-vechii-politruci-si-pe-noii-politruci-si-aia-si-astia-vor-sa-mi-fure-viata-si-libertatea-10596.html
si spor
raspund la v_ernu@yahoo.com
te urmaresc
v.ernu
@vasile ernu
daca ai sti cat de greu mi-a fost sa selectez fragmente din cartea ta…
eu am obiceiul sa indoi un colt la pagina unde am gasit ceva la care vreau sa revin sau care mi-a placut in mod deosebit
dupa ce am terminat de citit cartea ta, am vazut ca e plina de astfel de indoituri :))
acuma, intre noi fie vorba, e o carte excelenta
am io niste carti intr-un loc in biblioteca pe care am pus imaginara stampila „bun de recitire”
iar Ultimii eretici… este categoric o astfel de carte :)
si trust me ca orice alt fragment as fi ales, tot un drac era, ca nu putea prinde complexitatea cartii :)
oricu, tot intre noi fie vorba, este carte pe care am recomandat-o cel mai intens, ca sa zic asa, prietenilor mei in anul asta :))
e placut ce aud….
stii.. tot ma gindesc sa o pun online in urmatoarea perioada…. daca-mi va permite contractul si editura o voi pune cit de curind online… dar sa vedem…poate e mai bien sa fie citita pe hortie.. cine stie.. eu cred ca puterea ei tine de actualitatea temelor…
mersi
si tinem legatura
eu sint pe http://www.ernu.ro
v.ernu
Pingback: Weekendul ăsta mă pun pe înfulecat cultură » Chinezu - Un chinez ca tot romanu'