Eu unul mă emoţionez de fiecare dată când aud imnul nostru naţional. Nu ştiu de ce sunt aşa. Şi nici măcar nu vreau să mă analizez. Vă spun doar că aşa sunt, că mă înfior de fiecare dată când îl aud. Şi ştiu că aşa ca mine sunt mulţi dintre voi. Dar mai ştiu că alţii consideră aşa ceva un sentimentalism ieftin, izvorât dintr-un naţionalism prostesc şi ecou al sufletelor slabe. Ete fleoşc…
Până la urma urmei, de ce ne emoţionăm la imnul nostru naţional? Pentru că, spunând-o pe aia dreaptă, melodia e chiar slăbuţă, iar versurile sunt de o desuetudine oarecum simpatică. Dar, cu toate acestea, fiorul porneşte automat de la primele măsuri.
Poate păţim asta pentru că ascultăm imnul doar cu sufletul şi cu nimic altceva şi poate că e printre puţinele momente, foarte puţinele în ultima vreme, când ne alocăm acele câtea minute ocupaţiei de a fi mândri că suntem români. Şi pentru că acelea sunt rarele momente când, poate, suntem parte a unei solidarităţi care lipseşte altminteri teribil naţiunii noastre. Poate, zic…
Aştept şi părerile voastre. Mulţumesc.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VwXizwwoBsM]
19 thoughts on “De ce ne emoţionăm la imnul nostru naţional?”
Duamne sfinte, am fost la meciul asta si eram fix in fata jucatorilor la poza de echipa… Am fost in stare sa trag 2-3 cadre, apoi aproape mi-au dat lacrimile. Nu am fost niciodata atat de emotionat ca la acest Romania – Franta de la Zurich.
Ultima oara cand am auzit imnul a fost la un meci de box si a fost cantat pe ritm de dance – era groaznic. Daca nu se aude fanfara in spatele imnului parca-i o piesa ca oricare alta cantata mai prost – zic si eu :)
De fiecare data cand ascult imnul nostru, ma trece un fior. Insa la 15 martie, cand am ascultat de ziua maghiarilor imnul ungariei a fost o clipa de nedescris. Lumea plangea cand a auzit imnul si a fost un moment impresionant. In comparatie cu alte imnuri, al nostru este chiar foarte slabut, insa este al nostru, cu el defilam si ne mandrim de dansul
Ba nu sunt deloc de acord cu tine. Versurile sunt misto, parca mereu actuale (exceptand poveştile cu sânge şi barbari, ideea conteaza), iar melodia e ok. Si mie mi-ar place sa fie imnul pe melodiile lui Ozzy da’ nu se cade.
Haidi bre, Chinezule, melodia e chiar frumusica, adica acea fanfara te zguduie, acea fanfara te emotioneaza. Iar versurile sunt mai actuale ca niciodata, ca niciodata.
Eu nu mă emoţionez cînd ascult imnul naţional, nu-mi place, urăsc Romania şi tot acestr ţinut
multe imunuri naționale au versuri chiar mai slăbuție decât Deșteaptă-te române (Star spangled banner de ex), dar asta contează prea puțin. emoția provine din sentimentul de unitate, de apartenență la o comunitate cu o limbă și o istorie comună. în acele momente nu mai suntem individualități, ci doar membri ai unui popor
Petrisor, si eu urasc unele parti din Romania, mi-am exprimat parerile contra pe blog, dar exista si parti bune ce ma atrag de Romania, familia, locul nasterii, imnul, traditia si locurile frumoase din ea. Si eu mi-as dori parca sa plec, parca nu. Insa tu o urasti deplin, nu? As avea o intrebare? In ce tara locuiesti in acest moment?
@ eftimie si eu zic ca melodia e ok. de altfel, are ceva radacini grecesti – bizantine (iar aia aveau muzica, tata), pentru ca Anton Pann (sau altul… http://ro.wikipedia.org/wiki/De%C5%9Fteapt%C4%83-te,_rom%C3%A2ne!) a compus-o dupa o cantare ortodoxa – Din sanul maicii mele.
sincer nu stiu cati se mai „emotioneaza” … chiar nu sunt asa de optimist in aceasta privinta cum esti tu … in ceea ce priveste ungurii (@Alex Dima) revelionu’ mi l-am petrecut intr-o statiune din Ungaria, si nu mi-a venit sa cred, ca ei la ora 24 nu au cantat La Multi Ani, ci si-au cantat imnul … sincer, a fost un moment emotionant, chiar daca eu, nu am inteles nimic (eram cu ceva prioeteni care cunosc limba, si mi-au explicat multe din „obiceiurile” lor) … cred ca ar trebuii sa exersam si noi putin acest sentiment!
Nu stiu daca fiorul acela e neaparat emotie, eu cred ca mai degraba reprezinta o intrare intr-o stare speciala, in ceea ce-i priveste pe jucatori intr-un fel de transa, moment in care pierd legatura cu tribuna, cu conditiile de joc si devin pregatiti sa faca ceea ce stiu ei mai bine, sa joace; iar in ceea ce-i priveste pe spectatori reprezinta opusul, intrarea intr-o comuniune cu jocul, cu oamenii din teren, lasarea deoparte a problemelor din afara stadionului, doar incurajarea jucatorilor. Asta atunci cand se intampla pentru ca de multe ori intonarea imnului se face in dorul lelii si atunci nada respect, nada concentrare. Mai ales meciurile din cadrul turneelor finale sunt cele care ne unesc pe toti intr-un mod constructiv. Prin Marea Britanie orice meci de liga e prilej de fiori, vezi Liverpool, Manchester, Glasgow, etc.
E si normal sa ne emotionam cand auzim imnul propriei tari. E ca si cum am auzi un cantec de-al mamei de cand eram mici, cu lucrul asta se poate compara. (cel putin la unii)
Spunea Alex Dima mai sus de imnul Ungariei. Este foarte frumos, insa nu se poate compara nici al nostru cu al lor, nici invers, pentru ca fiecare e frumos pentru poporul sau.
Si eu ma emotionez cand ascult imnul national sau fanfara militara. Nu pot sa-mi explic nici eu, poate pentru ca in urma cu multa vreme visam sa imbrac o haina militara?:)
interesant ce ziceti voi aici…
parca ma cam regasesc in fiecare motivatie… :)
Cred că cel mai mult ne emoţionează imnul de stat la competiţiile sportive şi mai puţin atunci când e vorba de politică şi vizite oficiale. Îmi aduc aminte că atunci când eram copil şi era la televizor o festivitate de premiere a unui sportiv român sau când începea un meci de fotbal şi se intona imnul naţional, tatălui meu îi dădeau lacrimile.
@writeman nu te supara, chiar stiu de unde provine melodia imnului, sunt prieten de sprit cu omul care a scris dizertatia referitoare la imnul national (dr. Valer Rus), de unde s-a facut si pagina de wikipedia. Asta nu schimba cu nimic faptul ca imnul e, totusi, unul misto. Dacă vrei mai multe detalii citeste aici http://prinbrasov.com/2009/07/desteapta-te-romane-pusca-si-cureaua-lata-din-1848/
Nu era o melodie greceasca sau turceasca, dacă ai fi citit cu atentie pagina aia de wiki, cu bibliografie cu tot ai fi ştiut.
Ai dreptate, cu solidaritatea care ne lipseste teribil, noua, romanilor. Sincer in afara de imn, ma mai emotionez si la muzica romaneasca, veche. Acei vechi cantareti, pe care obisnuiam sa ii ascult la radio prin 89-90, sau sa ii vad pe canalu’ de stiri national TVR1, si asta pana in ora 10-10:30 cand se termina programul. ( Gica Petrescu, Maria Ciobanu, Maria Tanase si altii ). Pacat ca uitam, si multi isi ineaca amarul in manelele autohtone. In legatura cu video-ul, e emotionant intr-adevar si m-am gandit la Campionatul Mondial de Fotbal, cand ieseam dupa meci, si scandam ROMANIA ! Ole, Ole, Ole ! Romania ! pe strada, noastra, a fiecarui om, din orice oras, in centrul orasului, dansam si petreceam !
offtopic
Ce blasfemie! sa se afirme ca Anton Pannar fi autorul. Nu e nici macar roman din Regat, era unu venit din Balcani! Chel oror! Mon Dieu. Asta chiar ne raneste in sentimentul national! Un aroman, o fi fost albanez sau chiar grecotei. Sigur a avut probleme cu doua zone intelectuale, atat cu ardelenii cu care a luat contact chia rin Barsov ;) dar si cu oficialii Bisericii. Pentru ambele zone a facut foarte mult, sub fesul balcanic se ascundea o minte care a inteles perfect atat Scoala Ardeleana cat si importanta liturghiei in limba romana pentru Biserica (alta polemica pentru cunoscatori).
Pingback: Muzica romaneasca neaosa. De trait - Grigore Lese | Raluca Crisan