Cum unii dintre voi stiu, ma indeletnicesc (si) cu niscaiva consultanta pe ceea ce inseamna promovare. Si desele mele intalniri cu colegi de breasla m-au pus fata in fata cu un adevar indubitabil si, oarecum, ciudat. Pentru ca multi dintre ei, prea multi dupa umila mea parere, se considera multi prea destepti pentru a mai necesita externalizarea unor servicii pe care, n’asa, nu pre le detin in maneca (pe care si-o considera mult prea) larga a propriilor cunostinte.
Altfel spus, daca unul din acesti colegi este beton armat pe zona de PR, sa zicem, si ii merge atat de bine incat s-a dezvoltat frumusel, considera ca stapaneste indeajuns de bine si tot ce in seama resurse umane si management, asa ca nu se sinchiseste ca ar putea apela la specialistii pe aceste domenii pentru a-si aduce plus valoare afacerii. „Lasa, bai, ca stiu io, ma descurc, ce dracu” este textul pe care il aud mereu si mereu. Numai ca viata ne demonstreaza ca, dimpotriva, nu prea se descurca.
Cei aflati in categoria aceasta sunt cei care traiesc din vanzarea de consultanta. Domeniu care presupune vanzarea skilurilor proprii, a know howului tau catre clienti carora, astfel, sa le aduci beneficii. Nu poti pune mana sa pipai consultanta ca si cum ar fi niste biscuiti, din care musti si zici sunt buni, ii vreau. De aceea multi dintre clientii sau potentialii clienti sunt reticenti, se gandesc de n ori pana sa semneze, sunt indecisi. Si multi dintre consultantii despre care va vorbesc eu aici critica (intre ei, fireste) mentalitatea asta paguboasa a clientului care nu isi da seama de ce bogatii le-ar putea aduce un contract semnat cu ei. Clientul, intotdeauna clientul e de vina…
Ceva adevar exista, evident, in ce zic ei. Numai ca acest adevar paleste subit atunci cand acesti consultanti devin, cel putin teoretic, clienti. Adica devin cei pe care alti consultanti, pe alte domenii, incearca sa ii convinga de faptul ca un contract cu ei le-ar putea aduce bogatii. Pentru ca in acest moment si consultantii despre care facem vorbire devin reticenti, se gandesc de n ori pana sa semneze, sunt indecisi. Asta in cel mai bun caz. Pentru ca de cele mai multe ori resping instant o asemenea externalizare, caci, n’asa, ei se descurca, se pricep. De unde ce am scris eu atat de stangaci in titlu…
5 thoughts on “Consultantii fara consultanta”
deci, da! asa e. ma tot gandeam ca noi la agentie vindem site-uri full service (tot de la arhitectura informatiei pana la campanie pe social media, daca vrea clientu) – si clientu are impresia ca noi suntem niste programatori care le cer cam mult.
si lucrand acum la b-cafe mi-am dat seama cate roluri a trebuit sa suplinim (eu si programatorul) si cat ar fi trebuit sa cheltuiesc eu cu site-ul ca sa nu dureze aproape un an sa ajungem la o versiune decenta.
sunt convins ca in orice domeniu poti sa inveti sa-ti faci cu mana ta, dar dureaza. asa ca, daca n-ai timp, mai bine cheltuieste un ban cu cap ;)
@Chinezu,
cred ca vorbesti despre prima generatie de consultanti din Ro. cei care in ultimii 10 -15 ani au facut cam de toate si au sindromul luptei de jungla si sunt control freak. Probabil ca noua generatie a invatat si lectia asta prezentata de tine.
Noa bun. Deci ce ai de dat de lucru pentru oameni d’astia mai saraci? Aud?
@anonim
desi nu vorbesc cu anonimii din principiu, tot nu ma abtin sa iti spun ca din pacate asa ceva vedem din greu si la astia tineri de care zici matale…
Atunci e nasol.