03.12.2016

Cu furie, despre sinucidere

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Stiu, subiectul e tembel de sensibil. Tembel pentru ca, dupa mine, orice atentat, sub orice forma, la viata umana este un tembelism fara masura. Uneori necesar, dar tot tembelism este. Si este si sensibil din ratiuni evidente.

Azi dimineata o prietena mi-a spus despre un unchi de-al ei cu niste probleme de sanatate, care i-a marturisit ca decat sa isi taie un deget mai bine isi ia gatul. Pozitia prietenei mele, mai in gluma, mai in serios, era „nu am nimic cu sinuciderea, doar ca trebuie sa stii cand si cum sa o faci”. Replica mea, mai in gluma, mai in serios, a fost „nici io nu am nimic cu tine daca te sinucizi, atata doar ca dupa aia nu mai am ce discuta cu tine”.

De ce scriu acest post? Pentru trafic, desigur. Pentru ca sunt absolut convins ca un asemenea subiect imi va aduce un trafic care, daca imi permiteti in spiritul topicului, sa ma ingroape. Sau, poate, pentru ca asa functionez eu, adica daca imi vine o idee, trebuie sa o impartasesc. Pentru ca altfel nu imi mai da pace.

Va invit, asadar, la o discutie pe acest subiect tembel de sensibil. Nu inainte de a va preciza pozitia mea in aceasta chestiune:
– simt o furie imensa pentru toti cei care aleg sinuciderea in dauna altor metode de a infrunta destinul. Ii consider lasi. Punct. (Stiu ca cei care imi cunosc interesul teribil pentru istoria romana vor spune „pai romanii se sinucideau de-a dreptul programatic si tie iti plac?”. Iar eu le raspund: niste lasi, dar niste lasi geniali).
+ nu ma intereseaza deloc pozitia crestina, adica faza ca daca iti iei singur viata nu mai ai loc in Rai si alte de astea
+ nu as putea sta niciodata la masa cu cineva care a incercat sa se sinucida fara sa ii dau niste palme dupa ceafa, nu m-ar lasa constiinta sa stau ca leguma in fata unui asemenea om
+ ineleg sinuciderea in anumite cazuri disperate, in ultimul hal de disperate. Dar tot nu o accept. Tot lasitate se cheama. Desi una umana, eliberatoare, finala.

Cu scuzele de rigoare ca abordez un asemenea subiect, astept parerile voastre.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Inca ceva ce americanii fac bine si noi nu

Dragi horoscopisti, va rog sa nu cititi asta

11 comentarii

  1. duminică, 3 ianuarie 2010, 11:01

    Eu sunt de acord cu sinuciredea, la fel cum accept fără să clipesc instinctul matern al animelelor care-şi mănâncă puii handicapaţi.

    Atâta vreme cât nu blocheză metroul cu orele, cât nu văd înşirate organe în faţa sau spatele blocului, cât nu văd sânge pe geamul trenului e ok.

    Evident nu vreau să am parte de o sinucidere în familie :D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. duminică, 3 ianuarie 2010, 11:34

    Bai oameni buni, dupa ce ca traim un numar limitat de ani si nu avem timp sa ne bucuram de nici macar o sutime de toate lucrurile pe care am vrea sa le facem/avem, voi va ganditi la sinucidere?

    In plus, o sinucidere nu inseamna niciodata ca amaratul ala care si-a luat zilele a scapat de probleme ci ca ai creat altele celor din jur.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. duminică, 3 ianuarie 2010, 11:49

    @InnoCente
    hmmm… dura pozitie ai
    dar la urma urmei e opinia ta
    deloc confortabila, dar e a ta

    @Costin
    eu ma gandesc doar cu furie, dupa cum spuneam mai sus
    si da, ai perfecta dreptate cand zici ca cei care raman trag ponoasele

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. duminică, 3 ianuarie 2010, 12:08

    Nu sunt de acord cu sinuciderea este un act de lasitate din partea unui om care isi ia viata dintr-un anumit motiv mai ales atunci cand acea persoana are tot ce-si doreste si toate posibilitatile materiale sa mearga mai departe pe viitor.
    Am vazut la televizor tot felul de tipi care isi iau viata , ca s-au despartit de neveste,prietene si chiar am avut un caz in clasa mea o colega care sa sinucis din cauza ca a furat de la parinti niste banuti.
    Acest gest tine mult si de educatia persoanei respective daca ea nu este educata pozitiv atunci este de asteptat sa aibe o asa gandire intunecata.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. duminică, 3 ianuarie 2010, 13:24

    Decat sa te sinucizi mai bine te apuci de un sport extrem sa mori din cauze naturale :))))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. drel
    duminică, 3 ianuarie 2010, 14:27

    Si eu ma gandesc cu furie, iti impart partial parerea pt ca viata m-a invatat ca exista oameni atat de bolnavi (propriu zis, au practic disfunctionalitati organice in creier) care pot face asta in orice moment chiar daca totul nu e asa de rau si disperat. Iar pe de alta parte exista societati care ii accepta, ii compatimesc pe multi tembeli care fac asta de parca si-ar taiat un deget si nu gatul, de parca ar fi cazut impiedicandu-se si nu s-ar fi aruncat ca ***** de la un geam – cauta statisti pt Franta de exemplu; ocupa primul loc in Europa….

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  7. duminică, 3 ianuarie 2010, 14:36

    :ar!

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  8. duminică, 3 ianuarie 2010, 15:05

    Sinuciderea o găsesc cel mai cretin act posibil (cu excepţia cazului cînd e determinată de disfuncţionalităţi psihice; sau este ea o disfuncţionalitate psihică în sine?!) însă nu pot fi atît de vehement în atitudine ca tine. Pînă la urmă e o alegere pe care individul o face şi o respect, chiar dacă nu sunt de acord cu ea. Unii aleg să se tatueze, automutileze sau să-şi vopsească părul verde, chestii care mie mi se par la fel de cretine.

    Şi este un act de egoism extrem fiindcă sinucigaşul se gîndeşte doar la el, chiar dacă zice că o face din cauza altora.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  9. duminică, 3 ianuarie 2010, 15:16

    constat ca avem aceeasi parere..iata un link spre parerea mea(daca nu e ok sa pun link aici te rog sa stergi comentariul)

    http://impotrivacurentului.blogspot.com/2009/04/de-ce-sa-ma-sinucid.html

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  10. tgheorgheradu
    duminică, 3 ianuarie 2010, 20:31

    Fara indoiala, cel mai avizat in asi da cu parerea in privinta acestui subiect ar fi un medic psihiatru sau un psiholog !

    Din pacate sau din fericire, nu suntem „croiti” toti pe acelasi „calapod” ! Nu toti suportam la fel stresul si problemele prin care trecem, unii suntem mai tari, psihic vorbind, altii mai labili. Sinucigasul nu mai este un om normal, din momentul in care in minte i-a incoltit ideea de as-i lua viata, din diferite motive, iar rolul celor din jurul lui este foarte important.
    N-asi spune ca sinucigasul este un las pentru ca nu se mai gandeste la cei din jurul, este clar ca el nu mai judeca lucrurile si situatia din jurul lui normal, rational, Asi mai spune ca ne facem de multe ori rau unii altora prin nepasare si prin tratarea cu indiferenta a problemelor celor din jurul nostru. Nu prea ne pasa de ce se intampla, de multe ori, cu cei din familie, daramite cu niste straini. Nu cumva avem cu totii o particica de vina pentru decizia anumitor oameni de a incheia mai devreme socotelile cu viata ? Cine creeaza stres si presiune in jurul nostru, nu tot noi, oamenii ? Sigur, mai sunt si calamitatile naturale, care ne pot schimba atitudinea psihica, dar mai bine sa-i lasam pe specialistii adevarati sa se pronunte in aceasta problema a sinuciderii !

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  11. joi, 21 iunie 2012, 09:42

    […] sinucidere și despre încruntarea care mă cuprinde când aud despre așa ceva, am scris aici. Și îmi mențin fiecare virgulă și fiecare literă de acolo. Doar că aduc câteva completări. […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *