08.12.2016

Oare cum trăiam noi înainte de codurile colorate?

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Băăăăăă, e cod galben, au anunţat ăştia la televizor! Serios, e groasă treaba!

Cam astea văd că sunt mai nou reacţiile multora când începe să se strice cât de cât vremea şi de pe micul ecran (este că vă era dor de expresia asta?) ne năpădesc hărţi colorate care să ne bage în spărieţi. Şi acţionăm în consecinţă.

Pentru şoferi, spre exemplu, codurile astea funcţionează ca un catalizator. Cum aud de cod galben sau portocaliu sau alte nuanţe pastelate, cum îşi schimbă cauciucurile, verifică antigelul, îşi cumpără lichid de parbriz de ăla ieftin, cu etichetă gen borcan de murături, da’ pe care scrie că rezistă la minus 118 grade. Devin, cum ar veni, brusc responsabili. Ceea ce nu e rău. Plus că toată faza asta cu spărietura de culoarea codului funcţionează şi ca un ireproşabil termen de comparaţie. Pentru că odată ce te-ai aşternut la drum (vaaaai, ce frumoasă e şi expresia asta) şi ajungi unde ţi-ai propus să ajungi fără nici un fel de probleme, normal că îţi vine să te pupi singur că ai fost atât de vigilent şi te-ai pregătit în conformitate acută cu codul colorat. Ceea ce îţi dă o anumită stare de bine, un pic peste stresul cu care te-ai pornit la drum în primul rând atunci, la prima cheie, când erai speriat de culoare codului.

Pe vremuri, când iernile erau ierni, nu băşinile astea termostatice, nu aveam coduri colorate. Ne uitam doar pe calendar şi ştiam că vine iarna. Punct. Eram pregătiţi mental pentru ce va să urmeze. Şi ne descurcam fără probleme. Da, da’ viaţa noastră era de un cenuşiu griuliu. Pe când acuma uite în ce culori frumoase ne scăldăm…

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Probabil singura Federaţie care bagă în seamă bloggerii

Pită de casă cu untură și pastă de jumări + Spumă de ciocolată

6 comentarii

  1. marți, 15 decembrie 2009, 11:56

    E o strategie :) deosebita :))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. marți, 15 decembrie 2009, 11:56

    Pe vremea când eram io copchil, nămeţii erau mult mai mari. E posibil ca asta să aibă legătură şi cu faptul că pe vremea aia nu măsuram 185 de centimetri, da nu bag mana in foc. Pe de altă parte ai mei cam bănuiau că se apropie iarna fără să li se spună de la televizor asta [pe-atunci televizorul era folosit doar pentru filme pe video] şi scoteau din dulapuri ghetele, gecile groase şi, special pentru mine, mânuşile cu sfoară şi sania din beci. Singurul cod portocaliu era când primea tata de la uzină portocale cu ocazia lui Moş Gerilă.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. marți, 15 decembrie 2009, 12:01

    @eftimie
    vezi, bai, cum incepem sa imbatranim? cum ne aducem aminte de Mos Gerila? :)
    da’ nu-i bai, ca ne cresc astia mici si suntem razbunati :D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. marți, 15 decembrie 2009, 12:52

    … astea sunt stiri de sezon. iarna se dau stirile cu frigul si vara cu canicula. acum vreo 7-8 ani am prins vreo -30 de grade si atunci nu erau atatea coduri de toate culorile, era ger si atat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. marți, 15 decembrie 2009, 12:57

    Bre, codurile astea mi-au intrat in cap de anul trecut cand au fost inundatiile in satul natal. Stiu pe propria piele ce inseamna un cod de asta, si cred ca e bine venit. Mai alerteaza lumea ca e groasa treaba cu natura. Bun pentru zapada nu e loc de coduri, daca stii ca vine iarna stii ca e si periculos pe drumuri, ca poate te astupa zapada. Dar pentru inundatii cred ca-s valabile :D

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  6. marți, 15 decembrie 2009, 17:52

    da, parcă ar fi iarnă. țin minte când eram mic că erau zăpezi mult mai mari – și nu se panica nimeni. ce-i drept, erau ceva mai puține mașini

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *