Andrei Covrig este unul din bloggeri pe care i-am descoperit din întâmplare şi de atunci îl am în redear fără probleme. Şi cum îmi place corespunzător cum scrie, am zis ia să trântesc un chinezărview cu el. Pentru trafic, desigur :)
chinezu: Trebe neaparat sa imi spui cate ceva despre tine. Ca in afara de ce scrii (foarte bine) pe blog la tine, e mai greu de stiut care e treaba offlineeana cu tine :)
Andrei Covrig: Sunt din Iasi. nascut, crescut in Iasi. Parintii – ardeleni. Profesia – arhitect. Trei copii. Varsta – 36. Scrie si la mine pe blog, dar probabil la tine o sa citeasca mai multa lume… :)
Pai tocmai aia e si faza cu chinezarviewul asta cu tine. Pentru ca, in ceea ce ma priveste, esti unul din bloggeri care scriu foarte bine, dar pe care lumea nu ii prea stie. Si e pacat… Acum evident ca nu o sa ajungi in nemurire cu interviul asta, dar macar atat pot face si io :)
E foarte mult, pentru mine.
Zi-mi despre blog. De cand il ai si cu ce te-a ajutat, ca sa zic asa, in viata de zi cu zi?
Blogul îl am din iunie 2009. Mai întâi l-am avut pe blogspot, apoi am trecut pe wordpress, prin iulie. De ajutat, mă ajută să mai scap de ideile care-mi trec prin cap şi care, altfel, s-ar pierde prin uitare…
Sa inteleg ca faci parte din bloggerii care au un blog de suflet? Adica nu il utilizeaza ca un instrument de branding personal sau care sa ii ajute in business, cum ar veni?
Da, pot să spun că eu un fel de hobby… Am cochetat la diferite vârste cu scrisul, sub o formă sau alta, dar fără a avea speranţa că mă va băga cineva în seamă, în sensul să mă publice, sau chestii din astea. Când am descoperit blogul, am avut revelaţia că pot să scriu şi să fiu citit fără a mai avea nevoie de intermediari. Ceea ce e absolut fantastic. Cât despre branding, ştiu şi eu? Sper să-mi fac o imagine bună, ca bloggăr, dar nu cred că-mi va creşte cota foarte tare ca arhitect, ca să spun aşa…
Pe mine m-a ajutat enorm feedbackul pe care l-am primit pe blog. Cei care ma citesc sunt in majoritatea lor, chiar daca nu imi place sa recunosc :), niste oameni care m-au ajutat foarte mult prin comentariile lor. Tu cum vezi relatia cu cei care te citesc?
Relaţia cu cititorii mei e una foarte specială pentru mine. Mă refer la cei care revin, în fiecare zi, lasă sau nu comentarii, dar simt că îi interesează ce scriu eu acolo şi mi se pare incredibil. E fantastic, pentru că nu e ceva provocat prin publicitate, prin marketing, ci, pur şi simplu, prin sinceritate şi ceva inspiraţie.
Cum iti alegi subiectele? Eu te-am gasit prima data cand ai scris pe o tema de istorie. Si ai fost o surpriza foarte placuta. Ai subiecte preferate sau te duci la inspiratie?
Nu am subiecte preferate, am subiecte în care nu doresc să intru – cum ar fi cele politice ori erotice, de care mă feresc, în general. Mi-am format câteva categorii, pe blog, ca nişte seriale şi, funcţie de inspiraţia de moment, scriu un articol care continuă una din poveştile începute. Când găsesc un subiect nou, îl transform în categorie şi continui să brodez în jurul lui, până îl epuizez. Sau până mă epuizează el pe mine…
Ti-ai facut prieteni prin blog? Adica din cei pe care i-ai cunoscut exclusiv in blogosera? Da si niste exemple, sa vada ca nu ti-e rusine cu ei :)
Toţi cei pe care îi am în blogroll, îi consider prieteni şi i-am cunoscut exclusiv prin intermediul blogului… Exemple? Păi, ar fi: Chinezu (care mă bagă acum în seamă pentru a doua oară într-un mod onorant), Vania, Mordechai, Ionuţ, Dan Chichernea, Cristian, Florin Puşcaş… Surorile Marx, Leo…. Toţi, ce să mai…. (dacă am uitat pe cineva, rog să nu se supere, dar nu vreau să-l fac pe fratele chinez să mă înjure punând atâtea link-uri) :)
Bun. Intrebarea intrebatoare e acuma cu cati dintre cei enumerati mai sus te-ai intalnit si in real life? Eu fac eforturi masive sa asociez bloggerul din online cu persoana din offline. E o pasarica de-a mea, stiu, da’ asa mi se pare corect :)
Cu niciunul, din păcate… (Ştiu, pare incredibil, dar locuiesc în Iaşi, capitala Moldovei… 500 km de asfalt până în Bucureşti, ca să nu mai vorbesc de Timişoara ori Constanţa…)
Apropo de Iasi. Cum ai caracteriza comunitatea bloggerilor de acolo? Interactionati, va intalniti, faceti afaceri impreuna? Sau fiind asa de aproape sunteti ca in Bucuresti cate 34242 luati de 5443 ori?
Mă tem că nu cunosc personal niciun bloggăr din Iaşi. Nu fac parte din nicio comunitate. Cât despre afaceri… suntem în 2009, ce afaceri să facem? Doar dacă ne băgăm reciproc în blogroll, să mai urcăm în ZeList, altfel nu ştiu ce fel de afaceri am putea face… :lol:
Pai vezi? Tu dai apa la moara celor care spun ca onlineul ne aduce mai aproape numai ca sa ne indeparteze Da’ colegii tai de la munca te citesc? Sau nici macar nu stiu ca ai blog?
Online-ul te aduce aproape de oameni cu care, poate, ai cu adevărat ceva în comun. Asta şi explică, cred, imensul său succes. Cine mă ascultă mai mult – un amic din liceu cu care vorbesc de complezenţă 5 minute când ne întâlnim, după 17 ani, sau persoana din Los Angeles care mă citeşte în fiecare zi, uneori la nişte ore la care eu, dacă m-ar trezi cineva, aş face moarte de om? Colegii mei de muncă numă citesc, întrucât firma mea se numeşte „Birou Individual de Arhitectură”. Adică io :) Dintre amici, am spus la vreo doi că am blog, dar cred că au pus-o pe seama lipsei de preocupări…
Zi-mi, asa pe final, cat o sa te tina naravul asta cu blogul, lipsa asta de preocupare? Si, ca sa incheiem, rasunator, cand o sa fii mare cu cine dintre marii bloggeri vrei sa semeni?
Eu ştiu? Până când n-o să mai am idei, cred. Când o să fiu mare-mare, vreau să semăn cu mine atunci când o să fiu mare (ce tâmpenie, nu?)
Bun. Si acuma chiar de final, un mesaj pentru cei doi 3 cititori ai lui chinezu (de remarcat autoironia persiflatoare pe care o execut :D)
Continuaţi şi citiţi băiat bun, care are caracter şi promovează bloggeri începători, aşa ca mine :)
14 thoughts on “Relaţia cu cititorii mei e una foarte specială pentru mine”
Pingback: Tweets that mention Relaţia cu cititorii mei e una foarte specială pentru mine « Chinezu -- Topsy.com
Adică, un chinezarview nu aduce nemurirea? Păi, atunci…
Pacat ca nu cunoaste niciun blogger din Iasi. Cica ar parea oameni de treaba :D Sunt cu siguranta de treaba, fara resentimente :)
@Vania
nemurirea nu o aduce
da’ te ridica in zelist
:)))))))))))))))
@Pavel
word! pe principiul si bloggeri din iasi e oameni misto :)
multumesc foarte mult, desi nu m-am regasit in blogroll :) (poate am foast neatent)
oricum, mi-a placut postarea, in sine :)
Cristian, cred că era vorba de blogroll-ul meu… :)
Andrei este oricum un blogger mare. Iar anul asta o sa castige si Super Blog 2009, asa ca o sa ajunga urias !
Felicitari, moldovene, pentru interviu ! Familia ta e superba !
Poate adc e unul „pe care lumea nu ii prea stie” pentru ca nu multi vor sa-l cunoasca, desi are ,mai mult ca sigur, un trafic de invidit printre `incepatori`.
Cine a citit macar 2 randuri din ce a scris vreodata adc pe blog va observa ca nu este adresat si accesibil oricui, ci tinerilor/batranilor cu o bruma de inteligenta, ca sa nu zic ca trebuie sa fii usor peste medie istet.
Nu-s poze cu gagici goale, nu balacareala din on-line sau politica tembela, ci numai … creier! :)
E un fel de TVR Cultural, doar ca are ceva mai multi `telespectatori`! Mie imi provoaca niste stari de spirit foarte ciudate dupa citirea fiecarei postari, ceea ce nu se intampla la prea multi! E Bun, James Bun! :)
ADC e un talentos. Bine ai facut ca l-ai dat in vileag. :P
Iar eu imi frec mainile de satisfactie, gandindu-ma la zelist… :D
No bine măi Andrei, eu care te cauta la tine pe blog, aici mi te ascunzi
?!:)
ce fatza de distrus ai:)
@c miu: stai liniştit, m-am înscris la „Frumuseţe pe muchie de cuţit”. La următorul interviu, o să arăt ca Brad Pitt, ca să fie toată lumea mulţumită…
ce ciudat am cautat ceva legat de site web gratuit si am ajuns aici :D
anyway felicitari pentru blog