Vineri seara, mai spre noapte, de fapt, înspre 12, eram în maşină cu tot fameleonul, căci mergeam (ca să nu zic ne deplasam) spre Baia Mare, unde eram naşi la botezul minunatului Rareş (să vă trăiască, Ramona şi Ovi).

Pe lângă faptul că am stat vreo 3 ore la Căciulată din cauza unui accident naşpet întâmplat pe undeva pe Valea Oltului, pe când mai aveam noi vreo 20 de km până la Sibiu, începe să îmi vuiască ceva la roata dreapta faţă şi să încălzească rău de tot.

Trag pe dreapta. Sun la asistenţă rutieră non-stop la cei de la Dacia. Răspunde o doamnă, foarte drgăuţă. Îi spun ce mi se întâmplă, la care ea zice ori e blocat etrierul ori s-a spart rulmentul şi că în ambele cazuri e grav şi să nu mai forţez. Mă întreabă dacă să îmi trimită maşina să mă ducă până în Sibiu pe rampa, adică mă costa distracţia vreo 3 milioane. Zic nu, merci că şi de o rup ajung până la Sibiu. Şi ajung până la Sibiu. Fără să o rup. Luăm o cameră la o pensiune de pe acolo.

Dimineaţa la prima oră mă duc la serviceul Renault-Nissan de la intrarea în Sibiu. Ajung pe la 9 fără 10. La 9 fără 5 se deschide poarta. Intru la recepţie, unde un tânăr domn, foarte simpatic, mă salută zâmbitor şi mă întreabă cu ce mă poate ajuta. Îi explic, el zice haideţi să facem o tură cu maşina să vedem cum se simte. Facem tura, după care o duce în service. Eu mă duc în zona de clienţi, unde aveau plasmă cu satelit şi wireless free.

După 15 minute mă roagă domnul simpatic să vin la maşină. Îmi spune că cel mai probabil intrase o piatră pe la plăcuţele de frână, etrierul s-a blocat, dar cum am stat noaptea pe dreapta, totul a revenit la normal. Şi că a curăţat pe acolo ce era de curăţat şi că pot să plec liniştit. Îmi întinde cheile şi îmi spune, la fel de zâmbitor, drum bun.

Io, fireşte, rămân un pic blocat şi zic păi unde plătesc. La care el zice ce să plătiţi, că nu am făcut nimic la maşină, drum bun să aveţi. Şi zâmbeşte din nou…

Întâmplări de genul ăsta zău că îţi dau motive energice de optimism.