Cică e Satana. Bu ha ha! Am şi făcut pe mine de spaimă ancestrală de încornoratul nebucălat. Dincolo de ridicolul implicit şi asumat de bărboşii în cauză al acestei poziţii, chestiunea biometricală trebuie categoric dezbătută. Dar nu de o şleahtă de isterici pentru care şi dacă li se cere paşaportul la ieşirea din ţară o dau pe aia cu încălcarea intimităţii.
Evident că nimănui nu îi convine să ştie statul prea multe despre el sau ea. Din varii motive, care pleacă de la atât de omenescul „am ceva de ascuns” până la de-a dreptul supraomenescul „mi se încalcă privata”. Indiferent de motiv, este deranjat să ştii că un Big sau un Little Brother e cu ochiu pe tine. Personal cred că spaima cea mai mare a contestatarilor nu ţine de nu ştiu ce drepturi încălcate, ci de, mai profund, dacă îmi permiteţi să fiu rareori aşa, de DEPERSONALIZAREA pe care o asemenea tehnologie o aduce. De faptul că ţie, ca persoană, ţi se ia dreptul de a te raporta la alte persoane şi a te legitima în felul acesta. De faptul că eşti redus la un număr, la o statistică, mult prea rapid şi mult prea vizibil. De faptul că nu ai absolut nici o putere de a te împotrivi atunci când sistemul e implementat.
Dar deranjul este inerent vremurilor în care trăim. Gradul de acceptare a deranjului depinde, în ceea ce mă priveşte, de potenţialele beneficii pe care biometricul respectiv ni le poate aduce. Pentru că, băi fraţilor, hai să încercăm să discutăm şi despre partea plină a paharului, despre ce ar putea aduce buna faza asta cu chipul. Nu numai să ne isterizăm de cele mai multe ori fără să ştim de ce, fără să avem argumente serioase.
Aşa că vă rog să faceţi un mini-efort şi să găsiţi şi părţile bune ale biometriei care ne isterizează. Că sigur or fi şi de alea…
0 thoughts on “O umilă părere despre răhăţişul ăsta biometric”
Păi evident, un lucru bun ar fi că criminoşii ar fi identificaţi şi prinşi mai repede.
Ţi-am pus articolul la status pe mess. E foarte tare.
dragă chinezu, parţial suntem de acord, parţial nu cred că suntem. în sensul că pentru mine nu există beneficii care să compenseze deranjul. că se foloseşte codul de bare pentru a se urmări circulaţia mărfurilor şi pentru socoteli contabile, nu mă încurcă. nu mă încurcă nici faptul că vitele au cip (cirip) şi că poate şti badea nelu unde i s-au rătăcit cireziel. faptul că încet dar sigur intru în categoria „vite” sau în categoria „marfă” mă cam încurcă. şi mă încurcă şi faptul că o dezbatere pe marginea unei chestiuni srioase e aruncată spre tabloid de către nişte umflaţi pe de o parte şi de programele de ştiri care pun biocipul ăsta în acelaşi taler cu poveştile cu bau bau.
Pingback: Chiar că Fără Canguri!… « Ioan Usca
Pai avantajul major ar fi tocmai cel amintit si de Darius: prinderea cu mai mare viteza si spor a infractorilor. Numai ca, pentru asta ar trebui si ca bazele de date ale autoritatilor sa fie integrate, sa comunice una cu alta. Or ma indoiesc amarnic ca acest lucru se va intampla prea curand.
nu e ! pentru ca langa biometrie – mai esti si urmarit prin mobil ,internet, email. apoi e camera video de la birou de stie cand te scarpini la oua. camera video de pe strada. apoi alte camere depinde unde intri… o biometrie merge, dar cand ti le baga pe toate…parca nu mai stai sa cauti ce e bine – ca asa nu poate fi bine
Sistemul nu face nici bine, nici rău. Cei care au ceva de ascuns, vor găsi metode să ascundă. O să funcţioneze mai intens Vama Cucului, dacă vă spune ceva. Cei care nu au nimic de ascuns se vor indigna, dar le va trece.
În fond, datele pe care le culege sistemul vor fi atât de multe, încât îl vor bloca. Se numeşte saturare. Cred că totul e mai mult o modă, de care profită unii să-şi vândă sculele, iar alţii să-şi ia procentele.
De acord cu un sistem de urmărire în sectorul alimentar, unde trasabilitatea este esenţială. Şi codurile de bare sunt un lucru bun. Poate şi radioetichetele, cu condiţia să le dezactiveze la timp tantiile alea de la casă, să nu mai sune măgăoaia şi să se uite toţi la tine ca la hoţ.
Pingback: Scurte de blogger leneş « DARIUS CEL TULBURE
Ai vazut bine e printre altele si o depersonalizare.
dar mai rau e ca se construieste un sistem de control al persoanelor. Iar statul sau alte organisme nu pun umaru la constituirea acestuia din drag de tine.
Chestia cu „o sa ii prinda pe infracrori mai repede” e intr-adevar greu de suportat.
Usor usor ne indreptam catre o societate un mediu supercontrolat care o sa aiba caracteristicile celui descris in apocalipsa. vrem sau nu