08.12.2016

Că de aia avem urechi şi feelinguri…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Cam asta am (re)ascultat în ultima vreme. Deşi victorios mi-am propus, conform numelui categoriei, să ascult 300 de albume anul ăsta, mai puţin victorios anunţ de pe acuma că voi rata glorios obiectivul…

95. Metallica – Master of Puppets (1986). Parcă mă văd şi pe la 75 de ani ascultând cu la fel de maximă plăcere superbia asta de album.

96. Metallica – And Justice for All (1988). Intră lejer în Top 10 la albumele mele favorite.

97. AC/DC – Back in Black (1980). Fenomenal cât de bine poate suna albumul ăsta oricând şi oriunde.

98. AC/DC – Let There Be Rock (1977). Prima mea întâlnire de pe vremuri cu băieţii. De atunci îmi stă lipit de suflet…

99. G3 – Live. Nu mai are rost să zic nimic aici…

100. Pink Cream 69 – Games People Play (1993). Vocea lui Andi Deris e de nu se poate.

101. Foreigner – Foreigner (1977). Băciucii ăştia minunaţi şi muzica lor excelentă…

102. Foreigner – Head Games (1979). Băciucii ăştia minunaţi şi muzica lor excelentă…

103. Deppe Purple – Rapture of the Deep (2005). Nu e cea mai bună lucrare a adevăraţilor, dar e mult mai bună decât multe de pe piaţă…

104. Ozzy Osbourne – No Rest for the Wicked (1989). Albumul meu preferat al lui Ozzy. E primul pe care l-am ascultat cu el. Şi de atunci am rămas cu el…

105. Ozzy Osbourne – Ozzmosis (1995). Comercial, zic unii. Dar cine suntem noi să ne uităm în gura adevăratului nebun? Mai bine stăm relaxaţi în plăcerea de a-l asculta…

106. Ozzy Osbourne – Blizzard of Ozz (1980). Nebunie maximă marca Ozzy!

107. Ozzy Osbourne – Diary of a Madman (1981). Nebunie maximă marca Ozzy!

108. Ozzy Osbourne – Speak of the Devil (1982). Parcă de aici începe să se mai cuminţească. Sau mi se pare mie?

109. Ozzy Osbourne – Bark at the Moon (1983). Deci da. El e!

110. Ozzy Osbourne – The Ultimate Sin (1986). Drăguţule bace…

111. REM – Accelerate (2008). Cum nu m-a dat niciodată pe spate REM, cu acelaşi feeling am rămas şi după ultima lor producţie.

112. Van Halen – FUCK (1991). Să zicem Eddie Van Halen şi să aplaudăm foarte corespunzător.

113. Return the Hero – The Willow Grows (2008). În fine. Mi l-a recomandat cineva. Nu mi s-a părut nimic ieşit din comun. It’s just me, of course…

114. Manic Street Preachers – Send Away The Tigers (2007) – beton albumul.

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Apriga mânie românească din sufletul de ţigan

Mâncaţiaş rifful, băi Paul Gilbert…

Niciun comentariu încă

  1. luni, 6 octombrie 2008, 12:22

    ia lasa-te de munca sa vezi cum reusesti sa-ti atingi obiectivul. :lol:

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. prodan
    luni, 6 octombrie 2008, 14:21

    deppe purple o fi o formaţie de chinezi care poartă adibas şi cîntă la kord.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *