21.08.2008
Nu vreau să vorbesc despre comunismul mare. Ală care a făcut obiectul spumelor patapieviciene şi din care a căzut precum Ghiţă de sub dâmb din corcoduşul de la biserică Mona Muscă, această suavă Dana a democraţiei mioritice. Nu vreau să vorbesc despre comunismul mare pentru că îmi displace subiectul şi limita mea de competenţă pe subiect se opreşte firesc la limita altora de incompetenţă în chestiune.
Pe mine mă loveşte necruţător şi zi de zi comunismul mic. Al celor pe care îi vedem peste tot şi de care, precum actori de mâna a doua într-o tragedie continuă a trăirii noastre democratic asumate, se pare că nu putem scăpa pentru câteva cincinale de acum încolo. Vorbesc despre unii din vecinii noştri, cei care, organizaţi pe criterii care nouă, celor pentru care traiul comunist e doar o vagă şi sclerozată amintire, ne scapă. Şi care luptă aşa cum ştiu ei, în clandestinitate, pentru firavul lor drept de a nu îşi schimba simţământul de oaie cu apartenenţă organică la turma de rigoare. Vorbesc de unii profesori, educatori, funcţionari, vânzători, şi, evident, oameni ai muncii, pentru care capitalismul nu înseamnă altceva decât dreptul de a-şi cumpăra Coca Cola şi Bonux în timp ce fac parte integrantă din măreţul humus al colectivului de români-români. Vorbesc de unii pe care îi ştim cu toţi şi care ne indispun zi de zi, faptă de faptă.
Buturuga mică răstoarnă carul mare. Iar comunismul mic frânează capitalismul mare. Dar nu avem noi timp de aşa ceva. Analizăm a la grande doar metacomunismul, supracomunismul, extracomunismul. Pentru că e mai uşor să te uiţi din avion şi să ai the pig picture decât să te cobori din cele înalte sfere şi să te pronunţi cu constipaţia intelectuală de rigoare despre Măriuca de la butic sau despre Vasile de la intreprindere. Iar atunci când, totuşi, unii o fac, este absolutamente necesar apelul la mentalitatea învechită şi la aşteptatul lumesc al schimburilor de generaţii.
Ştiţi despre cine vorbesc. Iar dacă nu înţelegeţi probabil că sunteţi de partea cealaltă…
9 thoughts on “Să trăieşti capitalismul mare printre comuniştii mici”
Pingback: Colecţionara de coşmaruri (XVII) « Ioan Usca
Si nici nu vom scapa prea curand de ei, pentru ca e mai usor sa fi un mic tiran sau un mic vierme in masa colectiva, decat sa iti pui capul la contributie pentru eficientizare, up-grade si up-date! ;)
Pingback: Colecţionara de coşmaruri (XVIII) « Ioan Usca
Realitatea TV a pus pozele copilului ucis la Bistrita de asistentul maternal. Este cumplit, oamenii acestia nu au pic de deontologie: http://miculpiarist.wordpress.com/2008/08/22/deontologia-realitatii/
ai perfecta dreptate :)
romanii individuali in sinea lor sunt identici ca formare, valori, aspiratii cu cea ce vedem la nivelul natiei.
nu avem coloana vertebrala, dam vina intotdeauna pe altii, noi suntem cei mai smecheri, ceilalti sunt toti niste prosti. cei care se descurca sunt cei mai bine vazuti, cei care respecta regulile sunt niste fraieri.
cat de bine daca am fi putini mai nemti :)
Pingback: Chinezule, ai incurcat cumva titlurile? « dromichaetes invinge limacsi, licurici si alte lighioane…
ceau, as dori sa vb ceva cu tine daca se poate, sorry ca las mesaj aici, dar nu ai pagina de contact, poti folosi id-ul de mess de la comment, ms sper sa ne auzim
Pingback: Scrisoare îndeajuns de deschisă pentru Andrei Chiliman « Picătura chinezească
Pingback: Poveste de adormit chilimanul pe muzică de ADP sector 1… « Picătura chinezească