02.12.2016

Grupul de la Cluj şi-a dat demisia din solidaritate cu Ion Iliescu

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Interesant cum, mai nou, la PSD se vorbeşte despre nimic. Adică presa vorbeşte despre PSD pe subiecte de nimic. Deci cum? Păi zilele astea despre PSD se vorbeşte în termeni de Iliescu s-ar putea să nu mai candideze şi că grupul de la Cluj a dat cu demisia în partid. Adică fix despre nimic.

Să mă ecsplic.

1. Iliescu a zis că poate, s-ar putea, încă nu e sigur, nu e bătut în cuie să nu mai candideze pentru Parlament. Atât şi nimic mai mult. Adică poate, s-ar putea, încă nu e sigur, nu e bătut în cuie să nu mai aibă nici o funcţie-funcţie, cum ar veni. Deci asta e cu poate. Ce e certamente sigur şi indubitabil este că din poziţia de eminenţă cenuşie, far călăuzitor, preşedinte fondator de onoare (după preferinţe) Iliescu nu va pleca niciodată. Pentru că Iliescu şi-a însuşit temeinic şcoala chineză de conducători. Adică, asemenea monumentalilor Mao Zedong şi Deng Xiaoping, care nu au avut nici o responsabilitate clară, ci doar o titulatură abstractă de şef suprem, Iliescu ştie că e mai bine să fii un icon care să plutească ameninţător peste PSD, de la înălţimea venerabilităţii şi senectuţii sale, decât că fie ţintuit de ceva funcţie de senator sau de vicepreşedinte sau de astea. Iliescu ştie foarte bine că el devine din ce în ce mai mult un simbol politic şi nu un politician în sine. Şi îşi joacă din ce în ce mai bine rolul, apropiindu-se cu fiecare gest, decizie de Panteonul politicii româneşti. Fireşte că un asemenea nivel de deitate nu se pupă de nici o culoare cu un statut, oricare ar fi el, atât de pământesc. Plus că (şi aici aterizăm direct pe solul mioritic), pentru a candida din partea PSD în Bucureşti, Iliescu ar trebui să intre într-un război de uzură cu Vanghelie, pe care, fără îndoială, l-ar câştiga în cele din urmă. Dar Iliescu ştie că un asemenea război în sine nu e demn de el şi mai ştie că un asemenea război în sine ar reprezenta o legitimitate prea mare acordată lui Marean. Aşa că preferă drumul său către Panteonul despre care vorbeam…

2. Grupul de la Cluj şi-a dat demisia. Daaaaaaaaa, asta daaaaaaaaaaaaa ştire. De parcă nu era clar că aşa se va întâmpla. De parcă nu era clar că asta au dorit baronii uninominali ai lui Geoană. De parcă nu aşa era firesc după tot ce s-a întâmplat în ultima vreme. Nici măcar nu mai am chef să insist pe tema asta. Că am pierde vremea de pomană. Iar titlul acestui post l-am dat, evident, la bâză.

Din toată ameţeala cu subiectele astea două, PSD rămâne cu problema că nu reuşeşte să îşi plaseze mesajele care l-ar mai sălta cât de cât şi care ţin de zona creşterii de preţuri, nivel de trai şi alea alea, care se pierd printre „ce face bunicuţa” şi „vai, săracu Dâncu”. Asta în vreme ce Boc cel mic şi PDL sapă constant în tranşee…

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Dragi prieteni

O altă formă fără fond românească…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *