03.12.2016

Evenimentul Zilei e mega-porc, Cotidianul penibil, banal şi stupid

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Normal că nu sunt de acord cu astfel de exprimări. Cum nu sunt de acord cu multe din lucrurile pe care le spune Mircea Badea. Dar, de data asta, dacă dăm la o parte limbajul lui mai colorat decât fusta unei matroane de casă de super-toleranţă, există adevăr în ce spune. Nu cum spune, ci în ce spune…

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Top 10 gafe Băsescu

Topuri de bloguri

Niciun comentariu încă

  1. miercuri, 25 iunie 2008, 13:56

    […] o ia pe arătură şi aiurează. Scriu articolul ăsta în timp ce ascult video-ul de la Chinezu. Sunt de acord că Badea spune adevăruri pe alocuri. Dar e inconsistent în dreptatea lui. Şi […]

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. miercuri, 25 iunie 2008, 14:18

    Eu cred că limbajul lui Mircea Badea este nimerit subiectului. Din păcate ceea ce spune este un ricoşeu din problema adevărată.

    O fetiţă de 11 ani a fost violată. A fost violată de de fratele mamei sale. A rămas însărcinată. A rămas însărcinată şi nu i se permite avortul deşi are ca argument vârsta, violul şi incestul, fiecare justificare a unui avort. Fiinţa avortată este deja un om în carne şi oase.

    Cele de mai sus sunt aspectele care compun ştirea, pilonii de interes care susţin construcţia întâmplării şi fac din ea un eveniment.

    Dar ce rost are un ziar, ce rost au ziariştii ca meserie justificată public? Desigur să aducă la cunoştinţa publicului evenimente şi substanţa informatică de interes public.

    Care dintre ştirile de mai sus este, cu adevărat, de interes public? Desigur nici măcar una. Singurul lucru care ar putea fi de interes public este faptul că nu se permite avortul, dar asta deja se ştia, pentru că este o reglementare legală.

    Cui face bine acest articol, această întreagă campanie de presă, şi în jurnale, şi în televiziune? Fetiţei, în nici un caz. Campania de presă îi va pune o pată pe viaţă cel puţin 10 ani, poate întreaga viaţă. Ea va fi de acum încolo cea violată, pentru familie, pentru vecini, pentru colegii de şcoală, pentru întreg cartierul, pentru magazinul în care face cumpărăturile. Ea va asculta poate întreaga viaţă un murmur în spate… „uite-o pe aia de-a lăsat-o borţoasă unchi-su!”. Campania nu face bine decât creşterii tirajului. Se pune fundaţia unui interes nenatural din partea cetăţenilor, la fel ca în cazul Elodia.

    Din păcate publicul este o maşinărie inerţială, nu se poate opri din reacţia scontată de presă, cu un oprobriu public la adresa mass-mediei, şi atunci devine consumator.

    Dacă ar trebui să fim îngrijoraţi de ceva, ar trebui să contracarăm lipsa de maturitate a maselor, inmaturitate care înseamnă, desigur, o uşurinţă în manipulare. Acest mecanism este folosit şi de clasa politică în campania electorală şi este motivul pentru care oameni foarte serioşi, intelectuali chiar, se încaieră din raţiuni politice, într-o cauză care nu are nici în clin şi nici în mânecă cu propria lor persoană.

    Răspunsul corect la această problemă nu este „de ce au pus poza”, ci de ce există subiectul în presă. Din păcate societatea românească nu are atâta maturitate pentru a refuza tabloidizarea presei.

    Ca să sintetizez problema:
    Mai există presă adevărată în România?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. miercuri, 25 iunie 2008, 14:37
  4. miercuri, 25 iunie 2008, 21:14

    Da de FHM ce parere ai?

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. joi, 26 iunie 2008, 07:47

    Bibliotecarule,

    Nu nu mai avem presa adevarata in Romania.
    Aristotel vorbeşte de mirarea tâmpă, acea mirare care te loveşte pe la 17:00 şi 19:00. Acolo, avem ştiri distorsionate şi exagerate, încărcate cu un ton fatalist care să te provoace la înlăcrimare.

    Informaţii parţiale şi nesemnificative, încălţate cu disproporţionalităţi. (Non) Ştiri cu popcorn şi seminţe.

    Satisfacţii morbide când Bărbulescu îi dă cu toporu’ în cap lui Frunză, în timp ce era la cârciumă.

    Şi trasmisiune directă de la pisica salvată de şoareci şi din Tismania de la Conferinţa despre flori.

    Informaţii care contribuie Realmente la deciziile cotidiene.

    Asistăm la apogeul voyerismului. Acea bizară şi patologică curiozitate de a şti totul despre toţi, dar nu şi despre sine.

    Toata presa noastra are un iz canacnicesc.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *