06.06.2008
Dacă nu ar fi asemenea specimene, ele ar trebui inventate. Pentru că blogosfera, da’ ce zic io bologosfera, întreaga planetă online, nu poate trăi, respira, funcţiona fără contribuţiile decisive ale anonimului blogosferic. Aşadar şi prin urmare mă declar fan înfocat al anonimului din blogosferă.
Există explicaţii psihiatrice pentru cei care îşi iau un nick de ăla de zici că acuma a inventat cablul coaxial şi, într-o anonimitate de-a dreptul înduioşătoare, îşi esprimă nişte profunde sentimente, acerbe gânduri, subtile frustrări. Dar nu ne interesează aceste explicaţii psihiatrice. Ce să facem cu ele?
Există explicaţii umorale. Jegoşenia care, din motive diverse care nu ne interesează că nu e treaba noastră, stă larg lăbărţată în sufletul şi mintea anonimului vrea să iasă la suprafaţă şi să se avânte temerar în agora. Dar, că de aia e jegoşenie, nu poate face asta dacă îşi arată adevărata faţă. Anonimitatea este, pe cale de consecinţă, nu un moft, ci o necesitate organică a jegoşeniei de a putea să se esprime.
Există explicaţii şmechereşti. Nu îi place unuia de mufa blogosferică a unuia şi hop cu comentariul de rigoare, reunit sub generoasele auspicii ale inconturnabilului „futuţi morţii mătii de muist analfabet”, cu declinările aferente. Acest gen de anonim nu are cum să supere. Doar să distreze. Şi să te gândeşti că mare e grădina netului şi că mulţi proşti stau pe gard.
Există tot felul de explicaţii. Dar toate sunt de o irelevanţă desăvârşită. Şi toate duc la unica şi irefutabila concluzie: anonimul blogosferic e cea mai miraculoasă specie a blogosferei. Ea nu trebuie înţeleasă, că doar de aia e miraculoasă. Şi nu trebuie băgată în seamă, că doar de aia e anonimă…
0 thoughts on “Anonimul blogosferic, această specie miraculoasă a blogosferei”
Rezonez:)
tot ii intreb pe alte bloguri pe aia de semneaza „anonim”,de ce fac acest lucru,auzi, cica sa fie in siguranta! uau,ce misto raspuns! :)
DECI ZIC CA DA
da, dar totusi nu exagerati. atata vreme cat un anonim e civilizat si nu vine sa faca pe trollul, sa aiureze (ca pe forumurile ziarelor) sau sa injure, e dreptul lui dat de internet sa ramana anonim. nick-urile si anonimatul sunt un privilegiu natural al internetului si e o impolitete sa-l acuzi pe unul ca nu-si da numele si prenumele sau sa-i publici IP-ul fara acordul lui, cum am vazut ca se mai intampla pe diverse bloguri. ca unii folosesc privilegiul asta ca sa injure, e alta treaba.
Recunosc, sunt un mare persecutor de anonimi! Fireşte, de la caz la caz…
Pe mine nu ma deranjeaza, doar ma distreaza. :D
E amuzant, ce-i drept, că-mi place să spămuiesc… Dar, desigur, nu în mod automat pe orice anonim… De fapt, cei care ajung la „spam” tot acelaşi drum ar lua şi iscălind cu numele real.
Ha, ce fain! Mi-a plăcut cum le dedici tu o Odă anonimilor! Poate facem o chestie şi le facem o statuie. Mie-mi plac anonimii. Dar lor nu le place de blogul meu, aşa că am citit distrându-mă articolul tău. E ca-n vremurile bune! Fain!
Pingback: Eşti penibil « Picătura chinezească