05.03.2008
A ajuns Turcescu să nu îmi spună nimic, dar absolut nimic, de prea multă vreme. Deşi el insistă, după cum vedeţi şi din promo de mai jos, să îmi spună că el are adevărul la degetul mic şi că va continua să şi-l înfăşoare dibaci precum inelul Arabelei din vremea copilăriei mele. Numai că bilele sale, la un moment dat celebre, au început să se alungească luând forme fleşcăite, iar albul bilei albe capătă nuanţe de gri murdar şi negrul bilei negre devine de un cenuşiu stupid.
Turcescu e în cădere liberă de multă vreme. Şi de rating şi de credibilitate şi de strategie personală. Şi cum, atunci când cazi, încerci să te agăţi de te miri ce, el execută astăzi, cu graţia unui ornitorinc la un concurs de frumuseţe canină, un editorial în care ne arată că, dincolo de kilogramul de gel şi quintalul de fard, există un suflet care gândeşte, simte, suferă. Gândeşte prost, simte impecabil, suferă în consecinţă.
Nu mă refer neapărat la faptul că el consideră că aniversare lui Ion Iliescu a fost „ridicolă” şi „ceremonial bizar”. Aşa a şi fost. Din multe puncte de vedere. Dar a fost ziua de naştere a omului, pe care cei care au vrut să fie alături de el au sărbătorit-o cum au crezut ei. E dreptul lui, e dreptul lor. I-aş reaminti lui Turcescu faptul, insignifiant în sine, că şi Realitatea a dat la greu secvenţe din „ceremonialul bizar”, umplându-se de „ridicolul” de acolo şi, mai mult, transmiţându-l altora. Şi Cotidianul la fel.
Turcescu a simţit nevoia să se ia de aniversarea lui Iliescu, profitând cu o nevinovăţie vinovată doar de măsura strâmbă personală la care îl împinge carierismul lui egocentric, din acelaşi motiv pentru care Băsescu se ia, la intervale regulate, de Iliescu, pe care îl consideră tata relelelor din România: Iliescu face rating. Şi dacă la Băsescu lucrurile se pot explica mai uşor din raţiuni politico-gherţoistice, la Turcescu rămâne doar gherţoismul pur, alimentat plurifazic de disperarea de a rămâne în atenţia publicului care, ca orice public sătul de acelaşi fel de mâncare sleită, începe să îl trădeze.
Turcescu o ia pe urmele lui Băsescu. Urme mari, atipice, de neurmat. Azi mă despart definitiv de Turcescu. Pentru multă, multă vreme…
0 thoughts on “Azi mă despart definitiv de Turcescu…”
Poate, in accesul asta de sensibilitate, ne spune si de ce a fost scos aseara de pe post
Cred ca nici boboacele de la jurnalism nu mai suspina la auzul numelui lui Turcescu (oooh, Robert). Pana la urma Robert Turcescu, luceafarul media, s-o „intoarce-n chaos”.Da’ ce zic eu, nici n-a iesit vreodata de acolo. Ma uit la televizor si cam vad care cu cine tine. De obicei destul de greu. La Robert (oohhh, Robert) am vazut de fiecare data. Asta-i cam nasol.Pardon.Naspa.Nici asta nu-i bun. Publicitate va rog.
Inca ceva. Sa nu credeti ca eu cred ca-i rau sa tii cu cineva. E rau sa spui ca nu tii cu nimeni si sa tii cu cineva. Adica sa minti.
Poate ca a obosit ma omu! IO zic ca ar trebui trecut pe linie moarta de TV un pic si sa incerce Realitatea sa il improspateze prin toamna.
;)
Robert a fost si el o speranta ridicola cand aparu-se pe sticla, a scris destul de bine in presa, dar omului nu cred ca ii prieste Realitatea! Cam pe la acest post se petrec sperantele spre neant!
E disperat baiatul, nu prea mai ai ce sa spui…a dat de greu si stie asta asa ca se agata de ce poate numa s-o scoata cumva la capat, dar era sa a murit