10.12.2016

PSDişti cu bloguri şi de ce

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Există, în viziunea chinezească, proprie şi personală, două categorii de PSDişti cu bloguri: cei cărora li se rupe de Geoană şi cei care sunt prea mici ca să îl sperie pe Geoană. Linia de demarcaţie este vrerea geonistică ca unii să nu aibă bloguri ca să nu îi afecteze funcţia, atât de dragă lui, de preşedinte furnicar.

Prima categorie: cei cărora li se rupe de Mircea. Evident, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Ioan Mircea Paşcu şi, aşa ca să îi mai enervez pe cei din stafful lui Il President, Dan Mihalache. Nu insistăm de ce li se rupe în paişpe acestora şi nici sensul ruperii. În cazul lor, Geoană nu are ce să comenteze şi să le spună „băi, terminaţi cu blogurile că mă supăr” pentru că este ca şi cum o furnică ar spune ursului „domnu fără coadă, pescuiţi în altă parte că aici balta e ocupată”.

A doua categorie: cei mici care nu îl sperie îndeajuns pe Geoană. Aş menţiona aici (cu scuzele de rigore că le plasez în această categorie pentru că, personal, le apreciez foarte corespunzător) pe Corina Creţu şi Gabriela Creţu. Şi, ca să nu fie discriminare şi pe aceleaşi considerente enunţate mai sus, Cătălin Nechifor. În cazul lor, ca şi al altora, nu există, deocamdată, nici un nor care să ameninţe seninul prezidenţial geonistic.

Hai să mai introducem, de dragul conversaţiei, încă o categorie: cei disciplinaţi care, din raţiuni de strategie proprie sau de disciplină de partid, au terminat-o cu blogul (unii chiar înainte de a începe…). Cristi Diaconescu a avut blog. Dar numai până Geoană s-a stropşit la el şi i-a zis stop joc. Pentru că Mirciulică a simţit că blogul lui Cristi este o platformă foarte bună în care celcaresuflăînceafadepreşedinte să îşi plaseze nişte mesaje simpatice şi să adune susţinere pe o zonă în care Geoană e ca pasta. Deci Cristi Diaconescu s-a conformat şi a închis blogul. Păcat…

Titus Corlăţean a ambalat motorul personal şi s-a pregătit să se lanseze în blogosferă. Şi atât de bine s-a pregătit că, în momentul în care a văzut ce s-a întâmplat cu Cristi Diaconescu, şi-a dat seama că la faza asta există şi frână de mână. Pe care a acţionat-o intransigent. Până la noi ordine. Şi, eventual, până la o nouă ordine în partid…

De blogul lui Geoană nici nu mai are rost să vorbim. Păi ce, ăla e blog?

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Cristi Diaconescu: PSD a fost stupid, dar acum este online

Secretul reuşirii în eşec al lui Tăriceanu

Niciun comentariu încă

  1. vineri, 15 februarie 2008, 12:56

    Ar mai fi si a treia categorie: „PSD-istii atat de mici incat nu au nimic de pierdut”

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. sâmbătă, 16 februarie 2008, 00:30

    Nu e buna clasificarea. Eu fac parte din categoria cauze pierdute. Ca nu raspund la comenzi si ca spun si fac ce cred eu de cuviinta poate intelege chiar … oricine. Se stie de mult. In plus, nu folosesc blogul in bataliile interne; folosesc adresarea directa de cate ori cred ca merita. Dar nu-mi mai bat gura de mult… E alta cauza pierduta…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  3. duminică, 17 februarie 2008, 21:00

    …mai exista o categorie: cei care nu cred in scandaluri la varf si incearca sa construiasca ceva pentru social-democratie.Aceasta categorie este cea mai importanta dupa parerea mea. Nu crezi??? Vezi…. http://www.noiceinoi.blogspot.com

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  4. luni, 18 februarie 2008, 10:05

    gabicretu:
    sefa, io cred ca ai inteles foarte bine ce am vru sa zic
    evident ca am facut categoriile alea ca sa ma ajute la argumentatie
    dar, trebe sa recunosti, am ceva dreptate in ce zic
    dreptate fara nuante dar, totusi, dreptate

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  5. luni, 18 februarie 2008, 20:57

    Daca am ajuns sa impart dreptatea, o impart. Ai dreptate!
    Cred insa ca anonimul (chinezesc, nu venetian) are si el dreptate. Pe langa „batalia blogurilor” ar trebui sa vedem efortul sistematic, chiar daca mai putin spectaculos, de a construi ceva (macar prin lansarea unor teme de reflectie).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *