09.12.2016

Povestea lui Geoană care s-a sacrificat în locul lui Iliescu. Vaaaaaaaai ce frumos…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Un pic de istorie recentă. De fapt, la cum se învârte morişca politică la noi, şi ştirile de ieri sunt istorie recentă. Dar io vreau să zic de momentul măreţului Congres când Geoană a fost purtat pe aripi tovărăşeşti spre şefia partidului.

În acele clipe înălţătoare, jocurile erau făcute, teoretic, ceva de genul: revine Iliescu la conducerea PSD pentru vreo 2 ani, perioadă în care partidul să se aşeze pe zona sănătoasă de principal partid de opoziţie. Cu Iliescu grande tutore şi Năstase right hand, teoria era că PSD va digera mai uşor teribilul şoc al pierderii alegerilor câştigate (ca număr de voturi). Numai că Geoană (care nu ar mai fi prins mare lucru în noua aranjare internă şi, deci, pus cu spatele la zid şi cu sprijinul neprecupeţit al unui grup de analiză politică cu reminiscenţe de Şcoală Ardeleană) a vrut altfel. Şi a ieşit cum au vrut el.

Deci Iliescu s-ar fi sacrificat vreo doi ani pentru binele partidului. După care ar fi predat ştafeta altora. Mai tineri, mai ferice şi care să dea mai bine pentru boborul de stânga din România. Oricum am calcula-o, nu ar fi avut cine să vină din urmă decât Titus, Victor şi Cristi. Că alţii nu prea sunt de auncat în prima linie. Nu a ieşit jucăria atunci. Lasă că iese acuma.

Aşa că Geoană, care a năucit planeta cu rezultatele sale electorale, mai ales în confruntări directe, a ieşit la înaintare şi şi-a pus pieptul în calea baionetelor noii puteri, sacrificându-se pentru binele partidului în locul lui Iliescu. Şi aşa de bine s-a sacrificat că acuma e numai bun de sacrificiu.

Hai să tragem linie. De ce a fost aburcat Geoană în fruntea PSD? Ca să restructureze partidul şi să îl facă mai nou, mai proaspăt, mai modern. Ce a reuşit? No dă-i pace. PSD e mai nou acuma? Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!. E mai proaspăt? Daaaaaaaaaaaaaaaaaa! E mai modern? Daaaaaaaaaaaaaaaaa! E atât de mai nou, mai proaspăt şi mai modern că s-a ajuns exact la situaţia de la care s-a plecat în momentul Congresului. Iliescu şi Năstase atacă puternic frontal, susţinuţi de legiunile teritoriale plictisite, scârbite şi jenate de haotismul conductorial al lui Geoană, iar generaţia nouă care era pregătită să iasă în faţă după cei doi ani de sacrificiu iliescian (Victor, Cristi şi, deşi nu se agita corespunzător, Titus) învăluie pe extreme în fruntea cohortelor de tineri speranţe şi maturi certitudini.

O să ne distrăm? Se pare că da. O să râdem? Absolut deloc…

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Hai să îi îndoim şasiul lui Tăriceanu

Cu cine votez io la Roblogfest 2008

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *