10.12.2016

Simona sau cum l-am băgat pe Vania în…

Află cum poți să câștigi o Dacia Duster Laureate și alte zeci de premii.

Ieri l-am băgat pe Vania în blogroll. Pentru că mi-a plăcut foarte mult ce comentarii făcea la posturile mele. Şi apoi, ca să cunosc şi eu pe cine îmi bag în blogroll, m-am apucat temeinic să îi citesc blogul. Nu am mare lucru de spus despre cum scrie. Decât EXCEPŢIONAL. Reproduc integral de pe blogul lui povestea Simonei. Sunt fan deja, clar.

Cum ieri am fost victima agresiunii unui soţ gelos, acesta descârcând un revolver în mine, cea care va trece la tastatură pentru o vreme va fi colaboratoarea mea apropiată, Simona. De fapt, ea este aceea care tastează întotdeauna, dar ţineam să vă comunic, utilizând acest mic artificiu, că am fost (literalmente) împuşcat de un soţ gelos…
Soarta odiosului personaj, Ştefan Popescu pe numele său, chiar dacă pentru moment se află doar în aşa-numitul arest preventiv, este de pe-acum pecetluită. Pe lângă notorietatea de care mă bucur în urbea de domiciliu, sunt cunoscute bunele mele relaţii cu întreg sistemul judiciar, ca şi cu personalul Penitenciarului din localitate, situat pe strada Popa Şapcă, numărul 7, unde elementul antisocial amintit urmează să-şi petreacă următorii 40 de ani. Aceasta, desigur, teoretic vorbind, deoarece m-ar mira peste măsură să apuce şi următoarele alegeri prezidenţiale…
Nici starea mea actuală nu este tocmai de invidiat, întreg trupul fiindu-mi străbătut de tuburi şi furtunaşe prin care circulă felurite lichide, unele din cale-afară de scârboase, iar altele, nu chiar atât de tare… Fiind o personalitate marcantă a urbei, de câte ori urlu de durere, intră o doamnă care mă întreabă: „Ce mai vrei?”. Ceilalţi pacienţi, de prin alte saloane, pot urla cât poftesc, că nu-i bagă nici dracu-n seamă. Dar, această stare de lucruri ţine de avantajele notorietăţii.
Cum sunt singur în încăpere (dotată şi cu duş şi closet, dar încă nu mă pot deplasa până la ele), n-a fost o dificultate pentru Simona să se instaleze cu laptopul, pentru a scrie după dictare. În plus, din vreme-n vreme, adaugă un pic de vodka în punga cu glucoză şi, printr-un furtun, mă ajută să fumez. Cafeaua o capăt intravenos.
Cu toate că Simona, aşa cum aţi putut constata, scrie corect, rareori strecurându-se greşeli în textele tastate de ea, nu pricepe nimic din tot ce scrie, gândurile fiindu-i în altă parte, aceasta în cazul că acelea i-ar fi pe undeva… Altfel, desigur, vădeşte un rudiment de raţiune. Cântă la chitară (vezi foto), după partitură, destul de corect, tastează, e relativ curată şi are o memorie foarte bună… Acest ultim amănunt e neglijat de mulţi, astfel că aceia vorbesc în preajma ei fără a se feri, ştiind-o deosebit de proastă. Dar, cum o fi, reuşeşte să-mi reproducă cu acurateţe tot ce aude prin varii locuri şi, măcar că nu pricepe mai nimic din ce-mi reproduce, informaţiile sunt de cea mai bună calitate. Nu trebuie să credeţi, în mod pripit, că mie mi-ar fi mai devotată. Tot la fel povesteşte şi altora ce-a reţinut din întrevederile noastre… Însă, cum mai mult îi dictez materialele mele, nu are ce spune considerabil în plus faţă de cele deja apărute pe blog.
Să nu socotiţi acum că, scriind aceste cuvinte ale mele, s-ar simţi jignită în vreun fel. Tastarea o face mecanic, fiindu-i absolut indiferent ce-i dictez eu. E atât de proastă încât, dacă n-o angajam eu pe post de tastatoare, cred că ar fi sfârşit ca profesoară de chimie, în vreo şcoală generală!

Despre autor: Cristian China-Birta

Blogger din 2007. Toamna :)) Antreprenor din 2009. Mândru membru al Kooperativa 2.0.

Cornel Nistorescu şi şpaga de la Evenimentul Zilei

Istoria creşterii, descreşterii şi apoi revenirii Weberiene. Viziunea chineză.

Niciun comentariu încă

  1. sâmbătă, 24 noiembrie 2007, 09:04

    De când am scris acelea, m-am întremat!
    Mâine, cu perspectiva unor zori luminoşi în inimă, voi merge la comisia de votare, secţia electorală 444. Cafeaua o voi îngurgita pe cale bucală, căci e voie, doar vodka mi-o voi administra cu seringa, intravenos, pentru a nu trage damfuri în nasul onor electorilor. Fire generoasă, iau la mine mai multe seringi, poate vor şi colegii.
    Îmi pare rău că trec alegerile!
    Acum, până-n toamna viitoare, adio mici, adio caltaboşi, adio Elena! Ori, oare, mi-e dat a mă despărţi
    de singurele lucruri, în viaţă, frumoase?
    (Hermann Hesse – Lupul de stepă).

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde
  2. sâmbătă, 24 noiembrie 2007, 09:16

    Strict secret, să nu mai afle nimeni!…
    Aş putea face o listă lunguţă cu cei pe care i-am băgat în sperieţi cu comentariile mele, dar n-o fac, deorece pe unii i-am regăsit şi pe-aici…

    Thumb up 0 Thumb down 0

    Răspunde

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *